„Am primit la redacţie informaţia că directorul uzinelor din Ferdinand va fi decorat. Interesându-ne de numele directorului, am aflat că domnia sa se numeşte Fuhrman şi că este din Germania. Cum şi era firesc, în primul moment ştirea ne-a contrariat. Cum? N-avem destui străini în ţară, de care logic e să ne scăpăm cât mai repede spre a avea ce munci şi ce câştiga autohtonii, în aceste vremuri de criză? Străini ne trebuie şi pe deasupra să le mai dăm şi decoraţii? Aceasta ne-a îndemnat să luăm trenul şi să ne înfiinţăm la Ferdinand. Să ascultăm cu ce formulă îi va fi predată d-lui Fuhrman decoraţia. Şi am reuşit să aflăm pentru ce anume Ministerul de Industrie şi Comerţ a pus pe drumuri pe d-nii Ing. Liviu Faur şi Cernavodeanu.
Asistenţa
Cei doi trimişi ai Ministerului de Industrie şi Comerţ sosesc în Ferdinand în ziua de 28, la ora 12. Ei sunt întâmpinaţi de întreaga conducere a Uzinelor şi de d-nii Inginer Lucaci, Inginer Vere, Constantiniu casier, Inginer Pillat, dr. Dragu fost prefect, Ţăranu, Codrea Silviu, Redu, şeful gării, preoţii ort. Ţărovan, Frăţilă şi gr.cat. Lobmayer. Sunt de faţă de asemenea d-nii pretor Balaşi şi părintele Turcan.
Cuvântările
Din înalta bunăvoinţă a M.S. Regelui, îşi începe cuvântarea dl. Faur: Ne-am adunat ca să remitem d-lui Fuhrman insignele celei mai înalte decoraţii – Meritul Comercial şi Industrial cl.I. Înainte de a vorbi despre faptele lui Fuhrman, daţi-mi voie să fac foarte scurt istoricul acestei întreprinderi, care azi este cea mai importantă din întreaga Românie.
Dl. Max Auşnitt, care este un mare spirit organizator, a reconstruit uzina de aici, aducând specialişti destoinici de la formidabilele uzine germane Krupp. Printre specialiştii aduşi în ţară se găsea şi un tânăr, dar foarte capabil inginer, care e aici de 8 ani de zile, care abia are 33 ani.
Dl. Maz Auşnitt a pus ochii pe dânsul, i-a cântărit bine capacitatea: e dl. Fuhrmann, pe care-l sărbătorim azi.
Electrificarea sudului Banatului este un vechiu vis al Banatului. El se va realiza curând. Există în privinţa aceasta chiar o decizie ministerială apărută în Monitorul Oficial. Multe s-au încercat cu uzinele din Ferdinand, care acum câtăva vreme se aflau într-o situaţie disperată. Prin dl. Fuhrmann, valea Bistrei a devenit una din cele mai fericite regiuni industriale ale ţării. Aici nu există şomeri. Dl. Fuhrmann, prin opera sa a făcut, din „Ferdinand cea mai modernă şi mai însemnată uzină din România. Singura care poate curând va depăşi uzinele din Reşiţa. Atunci, când avem în mijlocul nostru astfel de elemente, electrificarea Banatului, nu mai poate apărea drept vis.
Uzina din Ferdinand, bate toate produsele străine. Când noi am văzut această străduinţă am propus pe dl. Fuhrmann spre decorare, prin dl. ministru Lugojanu. Faţă de dl. Fuhrmann s-a făcut o excepţie: deşi e străin, a fost decorat. Se atacă guvernul, că nu dă afară pe străini. Ba da, îi dă, dar pe cei inutili. Cei buni sunt reţinuţi. Trebuie să adaug, că prin decoraţia aceasta sunt recunoscute nu numai meritele d-lui Fuhrmann, ci şi ale d-lui Max Auşnitt şi ale dv. ale tuturor.
După solemnitatea decorării are loc un banchet, la care se ţin multe toasturi. Dl. ing. Dr. Bădescu, conferenţiar la Şcoala Politehnică din Timişoara, arată că dl. Fuhrmann merită toate laudele, deoarece prin eforturile d-sale, pulsul uzinelor din Ferdinand s-a înviorat în aşa grad, încât aceste întreprinderi constituie azi pentru noi o adevărată mândrie naţională.
Părintele Frăţilă declară că <<foarte mulţi s-au mirat la început că s-a încredinţat unui om atât de tânăr conducerea unei întreprinderi de importanţă atât de mare. Pe urmă s-a văzut, că prin câştigul uzinelor, datorită muncei mari depusă de dl. Fuhrmann, şcoale şi biserici româneşti au ajuns la ajutoare însemnate>>.
Părintele Turcan arată că, d-sa care este de un sfert de veac păstorul sufletesc al locuitorilor Ferdinandului, a aflat din cercetări că uzinele sunt ridicate pe pământul unor români ortodocşi. Face foarte bună impresie faptul că d-sa a ţinut să sublinieze cu mândrie, că de la început aceste uzine au aparţinut elementului românesc. După interesanta cuvântare a d-luui Cernavodeanu, seria toastelor este încheiată de dl. ing. I. Faur.
În ordinea de idei a celor petrecute la Ferdinand actualmente, d-l Faur, face câteva consideraţiuni generale şi asupra actualei guvernări. Vorbesc ca particular, declară dl. Faur, iar nu ca persoană oficială. Ca simplu inginer şi economist. Situaţia noastră e foarte gravă. Cerşim după împrumuturi. Nu vedem bogăţiile pe care le-am putea exploata. Oare nu există oameni de care avem nevoie, oameni providenţiali?.
Cu aceasta, sărbătoarea de la Ferdinand a luat sfârşit”. [„Vestul”, Anul III, nr.613, Timişoara, 3 septembrie 1932].
