O plagă socială – jocurile de noroc

„În ultimele nouă luni poliţia locală semnalase o activitate suspectă a unor indivizi organizaţi în bandă, care printr-un sistem nu tocmai nou, reuşiseră să-şi realizeze beneficii colosale pe spinarea naivilor creduli. Suspectaţi, s-a putu ajunge la temeinicia bănuielilor.

Prin cafenelele mai puţin luxoase ale oraşului, prin restaurantele de mâna a doua şi prin subsolurile care furnică de indivizi dubioşi, banda aceasta îşi exercita ori unde avea prilejul dibăcia cu care mânuia jocul de cărţi: <<uite popa, nu e popa>>. Fără îndoială că meseria le renta. Victimele după ce se <<curăţau>> ( o expresie a limbajului cartofor) adresau plângeri poliţiei cerând restituirea banilor pierduţi, fiindcă numai abia atunci îşi dădeau seama că fuseseră atraşi într-o cursă.

În ultimul timp însă, banda începuse să exceleze în acest sistem de a jefui publicul încrezător.

Poliţia şi-a f ăcut datoria

Surprinzându-ne faptul că banda activa în plină libertate, ne-am adresat d-lui dr. Eusebiu Nicorescu chestorul substitut al poliţiei locale. Domnia sa a dat preţioase amănunte în această chestiune:

<<Se ştie că de mai multă vreme în oraşul nostru este organizată o bandă a jucătorilor de cărţi de noroc, care jefuiesc pe naivi prin cârciumi, restaurante mai mici, săli de aşteptare şi vagoane cu pasageri. Lumea era scandalizată că poliţia nu îşi face datoria, sau nu poate reprima această stare de lucruri. Noi ne-am făcut datoria, prin felul că i-am înaintat pe dibacii jucători de cărţi cu actele dresate instanţelor judecătoreşti>>.

Plătim bucuroşi, ne scoatem noi pârleala

Greutatea însă se ivea acolo. Instanţele judecătoreşti calificau faptul drept contravenţie la legea jocurilor de noroc şi aplicau o amendă de 500 până la 5000 lei. Cartoforii profesionişti achitau amenda zâmbind: <<plătim bucuroşi, n-aveţi grije, ne scoatem noi pârleala>>. Plăteau amenda azi, pentru ca mâine să înceapă aceiaşi meserie rentabilă. <<Timp de nouă luni de când sunt secretarul chesturei poliţiei din acest oraş am privit aproape cu mâinile legate opera aceasta de jefuire prin faptul că nu se poate da o condamnare penală care să-i aducă la realitate pe aceşti periculoşi profesionişti, făcându-i să renunţe la jocul de pe urma câştigă sume fantastice>>.

Fotografiile celebrilor cartofori

Pentru a pune capăt şi pentru a veni în ajutorul populaţiei care întotdeauna în reclamaţii invoca <<nu ştiam domnule cu cine am de-a face>>, am hotărât să recurg la un mijloc, poate mai eficace decât amenda pe care profesioniştii jucători constituiţi în bandă o plătesc cu atâta nepăsare şi uşurinţă.

I-am fotografiat pe toţi, le-am făcut fişe dactiloscopice iar fotografiile lor le public în ziare ca printr-o largă publicitate să ajungă îndeobşte cunoscuţi şi să poată fi lesne recunoscuţi de naivi.

Cartoforii profesionişti pe ecran şi-n tablouri publice

Pentru ca efectul să fie cel dorit, am cerut direcţiei regionale C.F.R. să permită afişarea unor tablouri cu figurile celor din banda jucătorilor de meserie în gările din Timişoara şi în judeţ, precum şi afişarea tablourilor în vagoanele de persoane unde cartoforii îşi au un larg câmp de activitate printre pasagerii creduli.

Asemenea, am rugat şi Direcţiunea cinematografelor să-i filmeze un timp mai îndelungat în cinematografele din Timişoara, iar clişeul cu timpul, îl voi trimite şi la cinematografele din judeţ şi toată regiunea Banatului. Aceste măsuri le-am luat fiind convins că ele îşi vor produce efectul dorit; prin faptul că populaţia din Timişoara şi provincie îi va recunoaşte şi se va feri de a mai juca cu aceşti periculoşi profesionişti.

Banda celor şase maeştrii

Asupra celor şase mânuitori dibaci ai cărţilor <<cu purici>> ale căror fotografii le publicăm, dl. Chestor substitut al poliţiei dr. Nicorescu a mai adăugat urmatoarele:

<< Nu pot să zic însă că aceşti indivizi nu pot fi excelente braţe de muncă în breasla din care fac parte şi intenţiunea mea prin această publicare nu este să-i fac imposibili în meseria lor de croitori, pantofari, chelneri, măcelari etc., ci vreau doar atât, ca meseria de jucător de cărţi de noroc s-o părăsească – şi asta – pentru totdeauna>>.

Banda cartoforilor profesionişti: Pollak Geza, Guttman Bertalan, Naussbaum Adolf, Horvath Antal, Seiler Arpad şi Frumosu Petru au un joc specializat: uite popa, nu e popa.  Pe cât de simplu, tot atât de rentabil. Două cărţi sunt roşii şi una neagră. Prin cafenele, restaurante, şi mai ales prin trenuri, doi sau trei din bandă improvizează o întâlnire şi-o cunoştinţă făcută atunci şi încep jocul. Unul dintre ei face cartea. Ceilalţi <<pontează>>. Se mânuieşte în aşa fel, încât ceilalţi să câştige. Se fac glume, se pronunţă tare cuvintele <<am câştigat>>, până când cei curioşi şi atraşi de câştig – străini de bandă – intră în joc. La început sunt lăsaţi să câştige 1000 sau 1500 de lei. Apoi începe <<munca>>. Cărţile ies numai după gustul bandei, străinii pierd ce-au câştigat plus sumele din buzunar, după <<puterile>> fiecăruia. Când <<partenerii>> îşi dau seama că nu au fost decât victimele naivităţii lor – se adresează poliţiei – care aplică amenda regulamentară şi nimic mai mult.

Aceşti cartofori profesionişti şi mulţi alţii care lucrează <<mascat>> pe la mesele de joc ale marilor cafenele din oraş, alcătuiesc o adevărată plagă socială în metropola Banatului. Legea nu prevede nici o condamnare penală pentru cartoforii de meserie – ea aplică legea – oprindu-se aici. Jucătorii de cărţi – legea nu aplică sancţiune exemplară pentru această clasă de oameni detracaţi.

Să mai înşirăm adevărate nenorociri cu ruinări şi sinucideri prin cluburile cu eticheta oficialităţii statului sau casele particulare de clandestină practicare? S-ar părea că însăşi legea încurajează acest dezastru social! Iată pentru ce înţelegem şi admirăm destoinicia acestei iniţiative poliţieneşti”. [„Vestul”, Anul I, nr.100, Timişoara, 24 august 1930].

Felix OSTROVSCHI