DISTRIBUIȚI

„Aflăm că în lipsă de altă misiune mai demnă pentru un poliţist, un oarecare agent din siguranţa locală, al cărui nume îl tăcem deocamdată – şi asta pentru a nu-l reduce la expresia muritorului de foame – se pretează la fapte murdare, şi cari fapte, în codul penal sunt prevăzute la un capitol bine determinat numit: şantaj. Acest subaltern a dlui Grita, se prezintă cu o regularitate de perfect automat, din săptămână în săptămână, patronului unui magazin particular şi îndrăzneţ ca un veritabil apaş îşi precizează scopul vizitelor sale printr-un deziderat aproape stereotip: banii, că altfel îţi fac bucluc!

Bietul negustor, ruşinat de ruşinea zelosului poliţai, i-a dat odată 100 lei şi poate i-ar mai fi împins ceva – cum se zice curent – dacă incalificabilul reprezentant al forţei poliţieneşti l-ar mai fi păsuit rărindu-şi cel puţin din politeţe şi bun simţ vizitele cu caracter pur gangsterian. Ba, culmea tâlhăriei care se răsfaţă în uniforma cu eghileţi imaculaţi! L-a ameninţat – tot agentul dlui Grita – că dacă nu-şi va goli buzunarul, el, poliţai atotputernic, va confisca negustorului brevetul industrial. Nu se găsesc cuvinte pentru a înfiera un asemenea sistem. Şi nu găsim nici cuvântul de a exprima indignarea noastră faţă de conţinutul acestui reportaj. Dacă dl chestor care a inaugurat la Timişoara reeditarea inchiziţiei medievale încurajează prin pasivitate, bătaia până la sânge, cel puţin îl rugăm noi, să stârpească abuzul şi şantajul cultivat de subalternii săi”. [„Biruinţa”, Anul I, Nr.2, Timişoara, 7 octombrie 1933].

Comunicat de Felix OSTROVSCHI

LĂSAȚI UN MESAJ