DISTRIBUIȚI

„Grandomania e specifică săracului. Îngâmfarea, mediocrităţile politice, care atunci când isbutesc – din diferite umilinţi şi laşităţi – să se plaseze într-un post de conducere, adoptă alt jargon, faţă nu numai de supuşii lor, dar şi de semenii şi colegii lor de ieri. Te privesc de sus şi încep: <<Nu ştiu dacă ai urmărit activitatea mea>> şi rezumă toate neroziile lor cu cuvinte de acestea: <<Crezul şi lozinca mea e a ridica…a face economii…>>. În schimb, nu se mai dau jos de pe pernele automobilelor oficiale. Orice pas e făcut cu maşina. Indiferent că oraşul ar dispune de tramvaie sau autobuze, e mai elegant pentru primărie sau prefectură să aibă o limuzină la scară. Dar cel puţin dacă aceste maşini ar fi folosite numai de cei îndreptăţiţi, ar mai merge, dar tocmai aici constă întreaga revoltă cetăţenească. Maşinile sunt folosite de soţie, de copil, de frate şi de toţi prietenii politici fără a se gândi că prin acest procedeu păgubesc statul.

Ei socotesc acest lux necesar în nesimţirea lor şi nu văd revolta cetăţenilor care nu-şi mai pot plăti birurile către stat, judeţ, comună.

Odată cu vacanţa de vară, s-au înmulţit şi excursiile private. Pe orice drum sau staţiune climaterică n-ai să întâlneşti decât maşini oficiale. N-au nici un semn distinctiv, deşi era impusă odată, fiindcă orice maşină oficială e considerată ca proprietate particulară pentru şeful politic.

Nu generalizăm, că nu în toate oraşele ţării e la fel. Sunt primării care dispun numai de o trăsură cu doi cai şi care e întrebuinţată numai atunci când se face controlul unei străzi sau al unui edificiu nou, îndepărtat. Acolo unde serviciul tehnic (poduri şi şosele) şi prefectura dispun de câte o maşină înseamnă lux.

Ori la noi în Timişoara e contrariul. Oraşul şi primăria au prea multe limuzine şi risipa e la culme.

Cel mai neînsemnat serviciu are o maşină. Şi deşi drumul s-ar putea face cu tramvaiul sau acolo există cale ferată cu trenul, totuşi se face cu maşina. E o grandomanie locală de care nu se poate scăpa uşor oraşul şi judeţul nostru.

Cu toată criza, luxul aici e în creştere, şi obişnuinţa conducătorilor noştri de a nu se da jos din maşină e atât de mare, încât nu ştim cum le va conveni mâine, când se vor vedea că nu mai au acest drept a face călătorii de plăcere cu maşinile oficiale”.

Transcris de Felix Ostrovschi din „Drapelul” (Anul VI, nr. 37, Timişoara, 10 iulie 1935).

LĂSAȚI UN MESAJ