DISTRIBUIȚI

„Este pentru prima dată în viaţa mea când vizitez o fabrică de bomboane şi ciocolată. Impresia care am avut-o întotdeauna despre astfel de întreprinderi a fost din cele mai detestabile, pe motivul că bomboanele acelea frumoase multicolore, parfumate şi împachetate cu o gingăşie ispititoare ar proveni din locuri unde, dacă le-ai vedea în ce condiţiuni se lucrează, nu le-ai mai prefera niciodată.

 

O călăuză simpatică

Cum d-l director conducător Dumitru Magdaş era plecat în oraş pentru rezolvarea diferitelor interese urgente ale fabricei, iar d-l director Ciupe era ocupat la birou, am fost întâmpinat de tov. Alexandru Frăteanu, licenţiat în Academia comercială, un ardelean înalt, brunet, cu ochii de tăciune, curtenitor ca o fată mare, cuviincios şi din cale afară de cumsecade. Am aflat de la început că domnia sa face parte din comitetul Frontului Unic muncitoresc al fabricei şi este mediatorul de fiecare zi între muncitori şi Direcţiune. Cred că nici nu se putea face o alegere mai fericită în acest scop din partea muncitorilor decât prin ardeleanul acesta corect şi înţelegător.

 

Se împarte făină

Înainte de a trece în revistă secţiile respective am nimerit prin faţa unei magazii unde se împărţea făină angajaţilor. <<Din iniţiativa direcţiunii>>, interveni călăuza mea, <<se împarte în mod absolut tuturor angajaţilor câte 60 kg. făină de pâine, gratuit>>.

 

Secţia bomboane englezeşti

Am trecut apoi la secţia bomboanelor englezeşti, unde lucrrează peste 40 de muncitori şi muncitoare. Şeful secţiei este tovarăşul Baber Adolf, un om capabil, destoinic şi corect. Îmi spune că lucrează în această fabrică de peste 25 de ani

Aici am văzut zahărul topit care este tăvălit ca aluatul de pâine pe mesele încălzite electric, unde după ce este preparat cu diferite mirosuri şi gusturi este răsturnat în valţuri de oţel, câteva femei îl ajută să primească forma unui şarpe lung şi colorat, trece apoi printr-un dispozitiv special şi în poala unui răcitor rotund apar bomboanele englezeşti sub forma unui colier lung de mărgele colorate. Alături la bucătărie, unde se topeşte zahărul, am întâlnit o calfă bombonar, Ion Ciobanu, dezbrăcat până la brâu care mesteca în fundul unui cazan. Şeful secţiei îi aduce laude că este un copil bun şi sârguincios. În prezent este înscris ca elev particular în clasa a IV-a de liceu.

 

Secţia Pischinger şi Leo Peuker

Aici am cunoscut pe meşterul Leo Peuker, o figură distinsă şi mult apreciată, care poate fi considerat un plămân al producţiei, întrebuinţând o expresie a tov. Frăteanu. Are sub conducerea sa cinci secţii şi este maistru specialist în fabricarea varietăţilor de ciocolată. Ucenicia a început-o la vârsta de 15 ani la tatăl său. Îşi cunoaşte meseria atât de bine că poate să rivalizeze cu mulţi specialişti din străinătate. Conducătoarea acestei secţii este tov. Ersilia Cernescu, o femeie sârguincioasă, capabilă şi pricepută. Are sub supravegherea ei 20 de femei. De aici am trecut apoi la secţia ciocolată şi forme de ciocolată, unde 11 motoare Konch lucrează zi şi noapte fără întreruperi materiile prime de unde sunt apoi transportate la secţia de fabricaţie.

 

Secţia de împachetare

La această secţie lucrează circa 50 de femei harnice ca nişte albine. Conducătoarea secţiei este tov. Maria Hotovi, care lucrează în această fabrică de peste 20 de ani. Modestă, bună, corectă, extrem de conştiincioasă în serviciul ei, este considerată ca o soră mai mare a celorlalte muncitoare. Tot la această secţie am cunoscut pe Ana Tărpan, un element distins al forţelor democratice din fabrică. Simpatică, drăguţă, şi gata oricând de a pune o vorbă bună pentru tovarăşele ei de muncă.

Maria Tărpan îmi dezvăluie gestul frumos al angajaţilor, care din proprie iniţiativă au colectat zilele trecute din modestul lor salariu suma de 30.000 lei pe care a înmânat-o Anastasiei Mureşan, care s-a înapoiat la Cluj, fiind foarte săracă şi pe deasupra mai avea şi o soră bolnavă.

Când părăsesc această secţie fac cunoştinţa unui om simpatic, care se recomandă Netzpal Francisc, intendentul fabricei Kandia. Această funcţie o deţine de 32 de ani. Este omul de încredere a întreprinderei”.

 

Comunicat de Felix Ostrovschi din „Facla” (Anul V, nr. 196, 7 iunie 1948)

LĂSAȚI UN MESAJ