DISTRIBUIȚI

„Ministerul de interne a dat poruncă tuturor prefecţilor de judeţe, ca să cerceteze cu mai mare străşnicie, ordinul circular care a fost dat în legătură cu crâşmele săteşti şi care ordin – spune porunca – nu a fost executat.

Prefecţii şi organele de sub mâna lor vor trebui să cerceteze:

  1. Dacă în sate, numărul brevetelor de beuturi spirtoase este în raport cu numărul de locuitorilor, iar dacă localurile de cârciumă sunt aşezate la depărtare de biserici şi şcoli.
  2. Dacă înlăuntrul crâşmelor este curăţenie deplină, iar beutura dacă este de calitate bună şi păstrată în vase curate, de sticlă ori butoaie curate.

Dacă cârciumile nu au cumva o faimă rea, adică, în loc să fie un loc de petrecere să fie mai degrabă un loc de pierzare.

Organele administrative şi poliţieneşti, jandarmi, păzitori comunali, au primit poruncă să vegheze cu toată asprimea, ca nu cumva cârciumarii să vândă beutura pe datorie ori pe bucate şi alte alimente. Vor fi aspru pedepsiţi aceia cari vor fi prinşi că dau beutură pe alte lucruri decât pe bani. Sătenii cari vor să cinstească un pahar trebuie să aibă pentru beutură bani cari să le întreacă din nevoile gospodăriei, nu să tragă de la gura lor şi a familiei bucata de pâine ca să o dee pe beutură. Cu atât mai vârtos să de ferească de beutura pe datorie. Azi un păhar, mâine un litru, până ce bietul gospodar se pomeneşte cu grumazul băgat în datorie. Ajunge pe urmă la judecată, care îi dă dreptate jidovului, şi iată toată gospodăria, muncită cu sudoare, dusă pe apa Sâmbetei.

Aceste îndemnuri sunt scrise pentru acei slabi de îngeri, cari se lasă uşor ademeniţi de beutură. Căci bunii gospodari, îşi ştiu ei împărţi banul, fără de sfatul altora. Să ieie deci aminte aceia cari nu se pot stăpâni să nu ieie măcar un ac pe datorie de la jidan”, [„Lumea şi Ţara”, Anul XVI, nr.13, 24 martie 1936].

LĂSAȚI UN MESAJ