DISTRIBUIȚI

„Bucureştiul are un singur rival în ţara noastră, Timişoara, capitala Banatului. Dacă municipiul Chişinău cu numărul impunător de un sfert de milion de locuitori urmează imediat după capitala ţării, Timişoara din punct de vedere urbanistic se poate socoti al doilea oraş al României.

Timişoara, oraş cu aspect occidental, este o frumoasă carte de vizită pentru străinul care intră în ţară pe poarta frontierei de la Jimbolia.

Şi înainte de răsboiu Timişoara era un municipiu de marcă, însă de la unire până în prezent a realizat un progres formidabil.

Oraş putred de bogat, cu o industrie care numără peste 180 fabrici. Timişoara a avut toate posibilităţile să se dezvolte rapid.

Primăria oraşului Timişoara are cel mai mare buget dintre oraşele noastre, exceptând, bineînţeles, Bucureştiul. Cum s-a ajuns la realizarea unui buget atât de impunător este simplu. Printr-o bună chivernisire a banului şi printr-o gospodărie fericit condusă.

Primăria Timişoara este un excelent comerciant. Se ocupă cu de toate. Are câteva cinematografe (cinema Capitol printre cele mai moderne şi frumoase din ţară), fabrici proprii, uzine, tramvaie, lăptărie comunală, cărămidărie. Până şi pompele funebre sunt tot municipalizate. Nu este deci de mirare că având o asemenea avere, Timişoara îşi întocmeşte bugetul anual de aproape 500 milioane lei.

Primăria a avut noroc tot de oameni pricepuţi şi cu tragere de inimă pentru conducere. Numai astfel s-a putut realiza progrese atât de remarcabile în planul edilitar de modernizare a oraşului.

Banatul este grânarul ţării. Transportul produsului agricol pe apă este cu mult mai ieftin. Timişoara nu era străbătută de nici un râu. Pentru aceste motive s-a făcut un canal cu o lungime de vreo 50 km care leagă Timişoara cu Dunărea, canalul Bega. Acest canal este navigabil. Şlepuri şi mici vaporaşe circulă pe Bega cu uşurinţă. Aceste nave dau un pitoresc specific frumosului oraş bănăţean, care este şi port.

Pentru vizitatorul venit de peste hotare, Timişoara nu prezintă nimic din specificul românesc. Oraşul are aspect străin şi atmosferă identică. Ca într-un furnicar mişună oamenii, care vorbesc în patru limbi. La Timişoara se vorbeşte: româna, maghiara, germana şi sârba. Este un mixtum compozitum de naţii şi graiuri diferite.

Este tristă însă constatarea că limba ţării se aude cel mai puţin. Pentru românizarea marelui oraş nu s-a făcut mai nimic, sau aproape nimic. Trebuie să se imprime Timişoarei aspectul românesc, care este astăzi aproape absent”. [„Nord-Vestul”, Anul I, nr.3-4, 12 aprilie 1936].

Timişoara, metropola frunce

LĂSAȚI UN MESAJ