DISTRIBUIȚI

„Se recunoaşte, că dintre toate provinciile ţării, Banatul ocupă locul de frunte pe terenul muzicii naţionale. Societăţile noastre corale şi fanfarele bănăţene au răspândit faima acestui colţ de ţară.

În trecutul său viforos, bănăţeanul şi-a cântat veacuri de-a rândul jalea şi dorul. Înzestraţi din fire cu voce sonoră şi înclinări artistice, bănăţenii şi-au creat, înainte cu vreo 70-80 de ani micile societăţi corale şi de muzică instrumentală, aşa-zisele coruri şi fanfare ţărăneşti, cu a căror ajutor şi-au păstrat şi cultivat neştirbită conştiinţa şi demnitatea naţională.

Şi, în adevăr, glasul doinei a sămănat în inima generaţiilor ce s-au perindat în jurul societăţilor corale, an de an, conştiinţa românească şi dragostea de neam, şi prin farmecul doinei s-a infiltrat, conştient, credinţa în dreptatea ce trebuia să vină şi pentru băştinaşii acestor meleaguri mândre şi bogate. Şi dreptatea a venit!

Ajunşi în situaţia prielnică, în anul 1922, am înjghebat organizarea societăţilor noastre corale şi muzicale, înfiinţând <<Asociaţia corurilor şi fanfarelor române din Banat>> menită să devină un focar de cultură muzicală şi un loc de întrunire sufletească şi artistică pentru toate societăţile corale şi muzicale de la noi.

Asociaţia, înfiinţată deodată cu învierea politică a românilor bănăţeni, şi-a luat de ţintă, ca să închege într-un mănunchiu de muncă şi însufleţire toate societăţile corale şi muzicale bănăţene, dându-le sfat şi îndemn, ca prestaţiunile lor să se ridice, pe zi ce trece, tot mai mult la nivelul artistic ce-l dorim cu toţii.

Societăţile noastre corale sunt pârghii serioase ce pot ridica cultura poporului. Ele îşi menţin prin complexul de servicii o vădită înrâurire în mersul progresiv al aspiraţiilor culturale şi social, ele consolidează elementul românesc, înfiripează o viaţă artistică şi au rolul să iniţieze şi să ridice fastul manifestărilor de ordin cultural şi social. Câtă vreme, în cele mai multe oraşe, şi îndeosebi la sate, singura instituţie culturală este tocmai societatea corală, acolo, unde este, rolul ei cultural şi patriotic devine prea preţios.

Pătrunşi de acest adevăr, cântăreţii bănăţeni şi-au pus în cumpănă sufletul, năzuind că prin <<Asociaţia corurilor şi fanfarelor>> să servească interesele societăţilor corale şi ale fanfarelor ţărăneşti, organizându-le şi încurajându-le în prestaţiunile lor artistice.

Frumoasele şi grandioasele concentrări de coruri şi fanfare, ţinute pe întreg cuprinsul Banatului, cât mai ales marile emulări ţinute în Timişoara, omagiul cântăreţilor bănăţeni adus defunctului Rege, cu ocazia Vizitei Regale în Banat, şi în fine, manifestaţia cântecului bănăţenesc dată în onoarea Înaltei Regenţe, sosită în Metropola Banatului au dovedit cu prisosinţă talentul artistic şi dragostea pentru cântare, ce o are bănăţeanul.

Avem în Banat 158 coruri şi 38 fanfare ţărăneşti, a căror însemnătate este atât de mare şi vădită, încât e de prisos a mai arăta rolul binefăcător ce l-au avut aceste societăţi în viaţa noastră culturală de ieri şi importanţa îndoită ce o au azi, când răsuflăm cu toţii aerul limpede şi răcoritor al atmosferei de libertate naţională. Iată dară sarcina <<Asociaţiei corurilor şi fanfarelor>> în care s-au concentrat toate speranţele noastre: Organizarea şi dezvoltarea mişcării muzicale de la noi nu se poate închipui decât în cadrele acestei Asociaţii.

Menirea celor intraţi şi concentraţi în această organizaţie unitară este în primul rând: perfecţionarea corurilor săteşti şi a fanfarelor ţărăneşti, spre a ajunge la un înalt grad de pricepere şi execuţie muzicală.

În această muzică titanică avem însă nevoie în primul rând, de dirigenţi de coruri şi maeştri de fanfare, din destul pregătiţi pentru această meserie.

Fiind în Banat atât de puternic curentul pentru muzica corală şi instrumentală, elementele care ar putea să instrueze şi să conducă corurile şi fanfarele noastre sunt prea puţine, n-avem dirigenţi de coruri şi ne lipsesc cu desăvârşire maeştri de fanfare! Azi, o seamă de coruri şi fanfare sunt instruite şi conduse de ţărani, ce poartă în inimă un tezaur preţios de dragoste muzicală şi sunt talente pronunţate, dar îşi aşteaptă o pregătire mai temeinică şi o perfecţionare prielnică în această materie.

Asociaţia corurilor şi fanfarelor vrea să steie în ajutorul atât al corurilor şi fanfarelor, cât şi al acestor pionieri ai cântecului românesc!

Ea a ridicat cuvântul şi rugarea către dl. S. Bocu, Primul Ministru al Banatului, de a se înştiinţa aici, în Timişoa, sub egida şi conducerea Asociaţiei, o şcoală de muzică pentru dirigenţii de coruri şi măeştrii de fanfare.

Valorosul sprijin al Înaltului Guvern, dat prin Ministrul Artelor, ajutorul celor trei prefecturi de judeţ, cât mai ale bunăvoinţa Primăriei oraşului Timişoara ce ar putea da săli de conservator şi localuri de găzduire şi întreţinere în Căminurile oraşului – uşurează şi garantează de deplin înfăptuirea acestei dorinţe unanime.

Profesorii de muzică, atât cei de la Conservator cât şi cei de la celelalte institute de învăţământ secundar, îşi pot găsi aici teren prielnic de muncă şi răsplată”. [„Voinţa Banatului”, Anul IX, nr.18-19, Timişoara, 12 mai 1929].

LĂSAȚI UN MESAJ