Vineri, 9 februarie, de la ora 19.00, are loc la Filarmonica Banatul primul concert vocal-simfonic din 2018. Programul este alcătuit din Concertul pentru vioară şi orchestră op.64 de Felix Mendelssohn-Bartholdy şi Messa di Gloria pentru solişti, cor şi orchestră de Giacomo Puccini.
Îşi dau concursul orchestra simfonică, corul „Ion Românu” pregătit de maestrul Iosif Todea şi soliştii Remus Alăzăroaiei — tenor, Dan Patacă — bariton şi basul — Lucian Oniţa. Dirijor va fi maestrul Constantin Grigore.
Avancronică de Mircea Tătaru
”În deschidere vom asculta îndrăgitul concert pentru vioară compus de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Este primul concert reprezentativ al noii ere romantice, ale cărei porţi se deschiseră, şi este inclus între marile concerte care vor urma în Germania, cele ale lui Beethoven, Brahms şi Bruch. Cronicarii le-au atribuit câte o caracteristică fiecăruia. Concertului lui Mendelssohn i-au spus: Giuvaerul inimii. Acest giuvaer va fi interpretat de violonista Cristina Anghelescu.
În 1951 un preot italian emigrant în America a plecat în Italia, la Lucca, oraşul unde s-a născut Puccini, pentru a descoperi un material care să-l ajute să alcătuiască o biografie a celebrului compozitor de operă. Părintele Dante del Fiorentino a descoperit o copie a Messei di Gloria, a dus-o la New York şi a organizat o prezentare în concert după 72 de ani de la premiera de la Lucca, în 1880. El s-a lăudat în caietul program că are meritul de a fi descoperit o lucrare pierdută, ceea ce este neadevărat, deoarece manuscrisul original se află şi azi în posesia familiei Puccini. La 18 ani, Puccini, sub influenţa Misei solemne a lui Rossini şi a Recviemului lui Verdi, a compus lucrarea, drept exerciţiu pentru absolvirea Institutului Muzical Pacini din Lucca. După prima audiţie care a fost un mare succes de public şi de presă, Puccini nu s-a mai preocupat să o promoveze, prins de alte proiecte. Ea a intrat în uitare. Messa di Gloria nu este o lucrare complicată, are un stil direct, are culori, vitalitate şi conţine multe schimbări de tonalitate. Numele de Gloria se pare că i-a fost atribuit deoarece această parte din misă este mai lungă şi mai importantă în economia lucrării”.
