DISTRIBUIȚI

Concertul simfonic din 9 martie va fi condus de maestrul Haoran Li. Programul va fi deschis de  Uvertura la opera „Flautul fermecat” K.V. 622 de Wolfgang Amadeus Mozart. Se continuă apoi cu  Concertul pentru vibrafon şi orchestră „The Traveling Carnival” de Joe Porter.  Solistul concertului este percuţionistul Doru Roman.

La tobe se va afla Daniel Jumugă Cuibaru.  Ultima parte a programului este reprezentată de  Simfonia nr.1 în do minor op.86 de Johannes Brahms.

Avancronică de Mircea Tătaru

Uvertura „Flautul fermecat” este o nouă pagină strălucitoare a genialului compozitor, plină de dinamism, contraste şi o minunată demonstraţie de contrapunct. Sunt celebre primele trei acorduri, solemne, despre care se spune că erau simboluri masonice. De altfel, întreaga operă pare a fi o mare alegorie a credinţelor şi ritualurilor masonice pe care le cunoştea, pentru că din 1784 el a fost acceptat într-o Lojă Masonică. Se poate spune că această operă i-a schimbat viaţa din punct de vedere financiar. Înainte de a o compune, condiţiile sale de viaţă erau disperate, oricâte lecţii şi concerte dădea nu reuşea să acopere cheltuielile pentru casă şi pentru medicamentele şi tratamentele soţiei sale care era bolnavă. Nu simbolurile de care aminteam mai sus l-ar fi ajutat a se echilibra financiar, ci probabil pentru că a fost sprijinit şi mai bine pus în valoare. Au fost de asemenea promovate cu mai multă vigoare creaţiile sale.

Noutate pe scena Capitol, lucrarea concertantă a lui Joe Porter ne dezvăluie un om dedicat percuţiei. Porter este născut în Canada. Fiind foarte bun percuţionist, compozitor şi profesor, predă la Conservatorul din Lethbridge la clasa de percuţie. Dirijează diferite ansambluri, organizează ateliere muzicale şi bineînţeles, compune. A compus 3 concerte pentru percuţie, solouri, duete şi mai multe piese pentru diferite ansambluri.  A scris şi două manuale de studiu pentru percuţie.

La finalul concertului vom asculta prima simfonia a lui Brahms, pe care unii muzicieni, în special Hans von Bűlow, o denumeau a zecea simfonie beethoveniană. Se spune că Brahms a fost pe jumătate plăcut impresionat, pe jumătate iritat de atare afirmaţie. Simfonia a avut un lung proces de gestaţie, din 1855 până în 1876. Nu s-a grăbit. Avea 44 de ani şi Beethoven compusese deja 8 din cele nouă simfonii. Nu avea de gând să intre în competiţie cu titanul, ba chiar spunea prietenilor — „N-aveţi idee ce înseamnă să auzi în spatele tău sunetele unui uriaş ca Beethoven”.

Simfonia I nu a fost rezultatul unei acţiuni artistice demonstrative, ci un genial proces de ilustrare sonoră a frământărilor romantice, un efort creator de comunicare artistică a noilor idealuri romantice. Chiar ansamblul orchestral folosit de compozitor este de tip romantic, în schimb se menţine echilibrat din punctul de vedere al sonorităţilor, de multe ori preferând expresivităţi clasice. De remarcat este faptul că procesele conflictuale, atât de îndrăgite spiritului romantic, se desfăşoară cu predilecţie în părţile extreme ale lucrării.

Prima audiţie a Simfoniei în do minor, a avut loc la Karlsruhe, la 4 noiembrie 1876, sub conducerea dirijorului Otto Dessof, după trei zile fiind dirijată de Brahms, la Mannheim. Simfonia a avut peste tot un binemeritat succes.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ