DISTRIBUIȚI

Avancronică de Mircea Tătaru

Pentru iubitorii muzicii reginei instrumentelor, concertul simfonic din 14 iunie, va fi un adevărat festival al viorii. Continuând seria de concerte dedicate familiilor de interpreţi, Filarmonica Banatul ne oferă de această dată întâlnirea muzicală cu o familie care vine din Germania, toţi membrii fiind violonişti. Este vorba de familia lui Volkhard Steude, concertmaestru la Wiener Philharmoniker, care vine împreună cu Oreada, Eduard şi Lorenz. Concertul este departe de a fi monoton pentru că vom asculta lucrări celebre pentru vioară, două viori şi patru viori, care acoperă un interval muzical de la perioada barocă până la cea romantică. Programul convenit împreună cu maestrul Radu Popa, dirijorul concertului, este compus din Concertul pentru două viori şi orchestră în la minor L`Estro Armonico, op.3 nr.8 de Antonio Vivaldi, Concertul pentru două viori şi orchestră în re minor de Johann Sebastian Bach, Concertul pentru patru viori şi orchestră în si minor, L`Estro Armonico, op.3 nr.10 de Antonio Vivaldi, „Scene de balet” pentru vioară şi orchestră op.100 de Charles-Auguste de Bériot, „Habanera” pentru vioară şi orchestră op.83 de Camille Saint-Säens şi Concertul pentru vioară şi orchestră în mi minor,op.64 de Felix Mendelssohn-Bartholdi.

Concertul pentru două viori de Vivaldi face parte dintr-un set de 12 concerte pentru instrumente cu coarde, denumit L`estro Armonico, în traducere — inspiraţia armonică. Compozitorul l-a dorit editat la Amsterdam, la un editor străin şi nu la unul italian, cum obişnuia. În acest concert pentru două viori, orchestra nu apare ca un rival al soliştilor sau ca o voce de contrast, ci de cele mai multe ori cântă la unison cu ei. Programul simfonic continuă cu una dintre cele mai îndrăgite lucrări ale lui Bach, Concertul pentru două viori şi orchestră, în re minor. Concertul a fost compus între anii 1717 şi 1723, pe când Johann Sebastian era Kapelmeister la curtea Anhalt-Köthen, în Germania.

Mai târziu, la Leipzig, el a creat o variantă pentru două piane, transpusă în tonalitatea do minor.

Urmează concertul pentru patru viori compus de Vivaldi. Face parte tot din ciclul L`estro Armonico.

Bériot, vestit violonist născut în Belgia în anul 1802, a fost un foarte bun profesor şi compozitor. În timp ce era profesor la Conservatorul din Bruxelles, a început să-şi piardă vederea, astfel că s-a retras din activitatea didactică. În 1858 a devenit complet orb. Între cei mai vestiţi elevi ai săi se numără Henri Vieuxtemps şi Heinrich Wilhelm Ernst. „Scene de balet” este cea mai cunoscută lucrare a sa, aflată în repertoriul violoniştilor în drumul lor spre marea performanţă. Bunăoară, marele violonist Itzhak Perlman a inclus această piesă în colecţia sa —„Concerte din copilăria mea”.

În aceeaşi categorie se înscrie şi „Havaneza” compusă de Saint-Säens. Întotdeauna el a fost interesat de folclorul din Grecia, din Egipt şi de cel Latino-American. Aflat într-un turmeu de concerte împreună cu violonistul cubanez Raphael Diaz Albertini, în urma discuţiilor avute despre muzică, la focul chemineului din camera de hotel, inspirat, compozitorul se hotărâşte să compună pentru prietenul său o piesă în ritm de habaneră, un dans sincopat cu ritm binar. Apoi îi dă o formă de rondo. Astfel, din prietenia celor doi s-a născut o piesă celebră, bineînţeles dedicată violonistului cubanez. Premiera a avut loc la 7 ianuarie, 1894.

Fiind dirijor principal la orchestra Gewandhaus din Leipzig, Mendelssohn l-a propus concertmaestru pe prietenul său din copilărie, Ferdinand David, un foarte bun violonist. În 1838 i-a propus acestuia colaborarea la un concert pentru vioară. 6 ani a durat munca la perfecţionarea lucrării, timp în care a colaborat mereu cu David. Probabil că sugestiile acestuia au fost de folos şi au ajutat la elaborarea unui concert cu multe inovaţii. Deşi fiecare dintre cele trei părţi tradiţionale au structura obişnuită — repede-rar-repede — există noutăţi cum ar fi, lipsa introducerii orchestrale, violonistul intrând cu tema chiar în măsura a doua, faptul că fiecare parte se leagă de următoarea prin mici pasaje de trecere. Apoi, cadenţa solistului din prima parte nu este lăsată la voia interpretului ci a fost compusă de Mendelssohn şi introdusă organic la mijlocul părţii. Premiera s-a petrecut la 13 martie 1845 cu Ferdinand David solist. Compozitorul fiind bolnav, concertul a fost dirijat de Niels Gade, în tinereţe un mare violonist, originar din Danemarca. Concertul a fost reluat în 23 octombrie, acelaşi an, cu Mendelssohn la conducere. Este primul concert reprezentativ al noii ere romantice, ale cărei porţi se deschiseră, şi este inclus între marile concerte care vor urma în Germania, cele ale lui Beethoven, Brahms şi Bruch. Cronicarii le-au atribuit câte o caracteristică fiecăruia. Concertului lui Mendelssohn i-au spus — Giuvaerul inimii.

LĂSAȚI UN MESAJ