DISTRIBUIȚI

„Pe vremuri, înainte de război, profesorii de <<bune maniere și ținută>> erau foarte căutați de tinerii, – și chiar de cei mai puțini tineri, – cari voiau să învețe, pe lângă arta de a umbla, de a se mișca și de a se așeza pe un scaun cu oarecare eleganță și grație și <<politeța puerilă și cinstită>>, cum numesc francezii această artă în care sunt, sau erau, adevărați maeștri.

Azi, toată lumea știe, că viteza, care devoră spațiul și timpul, a înghițit și acest vestigiu al unor vremuri patriarhale. Azi toată lumea e grăbită și deci nimeni nu mai are timpul să se gândească că dacă supără sau nu pe vecinul său și, cu atât mai puțin, să caute să-l menajeze.

Mai ales politeța între persoane de sexe diferite, care, în fond, era un omagiu al sexului tare față de cel mai slab și mai frumos, a suferit o gravă atingere, s-au mai bine zis s-a transformat în așa chip încât îți vine adesea să-i dai un nume cu totul contrariu decât cel pe care-l poartă încă. Se zice că motivele acestei schimbări ar fi multiple și de aceea nici nu încercăm să le înșirăm, sau să le examinăm aici, dar fără îndoială că domnului Jules Patau îi revine meritul de a fi descoperit o nouă cauză a acestei regretabile stări de lucruri. Domnul Jules Patau e profesor și director al unei școli de <<bune maniere și ținută>>, din rue Caumartin, la Paris. Domnia sa a spus, între altele, unui ziarist, care la intervievat:

<<Bunele maniere vor fi reîntronate odată cu schimbarea modei femenine. Rochia lungă, pălăria mare, părul lung și fardul discret vor forța pe bărbați să adopte altă atitudine față de femei. De altminteri, bărbații au fost, în fond, totdeauna politicoși și galanți, dar în ultimul timp erau stânjeniți de rochia și părul scurt, care făceau pe femei să se poarte ca niște băețandri rău crescuți>>.

Cam așa a vorbit domnul Patau, care e convins că o doamnă sau domnișoară îmbrăcată după ultima modă va adopta în mod firesc grațiile languroase ale timpurilor romantice, vor vorbi un limbagiu ales, vor întinde bărbaților mâna cu un gest suveran ca să le-o sărute și îi vor sili astfel ca să treacă de la un tratament pe picior de vulgară egalitate, la unul de oarbă devoțiune, ca pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, de pildă.

Credem pe domnul Patau, bun psiholog, și așteptăm rezultatul care, după cum spune domnia sa, se va simți în mai puțin de șase luni. Ne întrebăm totuși dacă generația tânără, care credea că va rămâne veșnic așa, mulțumită <<modei juvenile>> din ultimii ani, se va vedea cu plăcere îmbătrânită pe de o parte de rochiile și părul lung și pe de altă parte, de o deferență exagerată din partea bărbaților, ale căror omagii prea respectuoase, le vor sili să-și potolească manierele prea tinerești și deci camaraderești…

Fără îndoială că vechea politeță își avea farmecul său, dar credem că dacă s-ar face o anchetă printre femei, dar fi nici una care să dorească reînvierea unor timpuri moarte, deși toate ar cere desigur ca la camaraderia de azi între sexe să se adauge și puțină delicatețe, care va face pe femei să nu pretindă prea mult și pe bărbați sa nu uite că, în fond, politeța e un mod de a proteja pe cel mai slab, cum sunt încă femeile, dacă nu în ce privește inteligența și forța de muncă, cel puțin în ce privește sensibilitatea lor”.

[„Universul”, Anul XLVIII, nr.229, București, 21 septembrie 1930].

LĂSAȚI UN MESAJ