DISTRIBUIȚI

În rândurile următoare se regăseşte descrierea unei instituţii sociale pentru copii, a unei creşe-grădiniţă, creată în incinta unei fabrici timişorene. Interesantă este descrierea acestei instituţii creată în 1921, funcţionarea sa şi motivele economice şi sociale care au determinat organizarea acestei instituţii în cadrul unei fabrici private timişorene.

„Sâmbăta trecută s-a inaugurat la fabrica pentru industria lânei <<Leagănul>> copiilor în vârstă de lapte, ai căror mame sunt lucrătoarele fabricei. În realitate, această instituţie funcţionează în local, de câteva luni de zile şi inaugurarea de faţă n-a fost decât o manifestare de recunoştinţă, a lucrătorilor şi a funcţionarilor, faţă de directorul Rudolf Totis, căruia i se datoreşte, între alte fapte caritabile şi înfiinţarea acestui <<Leagăn>>.

În curtea fabricei, lucrătorii şi lucrătoarele, strânşi în faţa pavilionului unde se află instalaţia, au ascultat, împreună cu notabilităţile industriale din Timişoara, cuvântarea d-lui Koloman Iakobi, directorul Casei sociale a lucrătorilor care a prezentat în numele Ministerului muncii, opera de caritate socială a d-lui R. Totis. Deseorim cuvântarea d-lui Iakobi, a fost întreruptă de strigătele de recunoştinţă ale muncitorilor, faţă de Directorul lor.

Lucrătoarea Valentina Gustav a mulţumit în numele tovarăşelor sale d-lui R. Totis, care a răspuns în câteva cuvinte simţite şi energice, ca şi opera înfăptuită.

Sub conducerea personalului, am trecut după aceea, la vizitarea <<Leagănului>>.

Această instituţie se prezintă, impecabil sub toate raporturile. Sălile sunt încăpătoare, luminoase, în conformitate cu toate cerinţele higienei moderne. Mecanismul funcţionării zilnice este următorul.

Lucrătoarea vine cu copilul, dimineaţa, la fabrică şi îl încredinţează unei femei, care îl dezbracă în odaia de primire, în nişte compartimente special amenajate pentru un număr oarecare de copii. De aici, copilul e dus în sala de baie, unde e scăldat şi primenit cu albiturile proprii ale <<Leagănului>>. În sfârşit, într-un dormitor delicios, îl aşteaptă un pat cu leagăn, alb ca zăpada, unde surorile şi Doctorul Schossberger, veghează asupra micei sale sănătăţi. Mama, vine din trei în trei ceasuri, să-l alăpteze, după ce s-a spălat la intrare. Nici unul din micii <<clienţi>> ai <<Leagănului>> n-a murit, de când funcţionează această instituţie, în timp ce mortalitatea copiilor sugaci ai lucrătoarelor, atinsese înainte, înfiorătoarea proporţie de 30 la sută!

Deocamdată, sunt 25 de paturi în <<Leagănul>> de la Industria lânei, dar, cu timpul, deşi cheltuielile de întreţinere sunt formidabile, se vor crea noi locuri de primire.

De aceea, am înţeles, deşi nu ştiu ungureşte, că în toate discursurile ţinute la mica gustare din cancelaria fabricii, vorbitorii au avut expresiuni calde de mulţumire şi de sinceră admiraţie, pentru opera d-lui Rudolf Totis. Am înţeles gratitudinea oraşului şi a administraţiei, exprimată cu căldură de d-l primar, felicitările industriaşilor notabili şi emoţia elocventă din cuvântarea d-lui redactor al ziarului socialist <<Arbeiter Zeitung>>.

Caritatea e cea mai mare virtute şi manifestarea asistenţei sociale, înnobilează orice activitate omenească. Am simţit în jurul <<Leagănului>> de la <<Industria lânei>>, cum se vor topi asperităţile politice şi sociale din starea de tranziţie a noilor noastre provincii: nu cu vorbe, nu cu subtilităţi diplomatice, ci cu fapte umanitare, cu mâna întinsă omeneşte spre alinarea nenumăratelor dureri. Din acest punct de vedere, aş fi dorit să exprim d-lui R. Totis, credinţa că opera sa, împreună cu acelea ale tuturor industriaşilor din Timişoara, care se adresează nevoilor generale ale locuitorilor din Ţara românească, sunt, fără îndoială, printre cele mai frumoase fapte ce se pot pretinde unor cetăţeni români”. [ „Banatul Românesc”, Anul III, Nr.33, Timişoara, 22 februarie 1921”].

 

LĂSAȚI UN MESAJ