DISTRIBUIȚI

Instaurarea guvernării comuniste, după luna martie a anului 1945 avea nevoie şi de o nouă imagine. Pe lângă declanşarea vânătorilor de duşmani ai poporului, pe lângă acţiunilor de subminare a vechilor partide politice, pe lângă procesele de epurare a instituţiilor statului, noua putere de sorginte sovietică avea nevoie şi de adeziunea maselor. Din această prismă trebuie privită şi susţinerea sfinţirii Catedralei ortodoxe din Timişoara. Noua putere avea nevoie şi de o nouă imagine.

„Monumentala Catedrală, Sionul Banatului, ce-şi înalţă maiestos turlele spre cerul azuriu, se pregăteşte pentru ziua cea mare, 6 octombrie 1946, solemnitatea sfinţirii, când clerul şi poporul drept credincios al Banatului o vor înconjura în procesiune sfântă, în ritmul dangătelor de clopote […].

Situată în centrul metropolei bănăţene, Catedrala Timişorii, de proporţii arhitectonice grandioase, podoaba Ţării ce rivalizează cu bisericile din Occident, domină oraşul, proiectându-şi silueta până la mari depărtări.

Istoricul şantierului

sfintirea-catedralei-2Înălţarea unui impunător altar de credinţă în Timişoara, a preocupat de mult pe românii bănăţeni, în frunte cu Mocyoneştii, Emanuil Ungurianu. Timpurile vitrege nu au permis realizarea sacrului deziderat bănăţean.

Abia la 20 decembrie 1936, în cadrul unor festivităţi impresionante, s-a putut aşeza piatra fundamentală Catedralei episcopale pe terenul donat de municipiul Timişoara, încă în 1925, între calea ce duce din Bulevardul Regele Ferdinand I, la Podul Traian şi între calea ce duce din acelaşi Bulevard la Podul Şaguna.

Planurile prezentate la concurs nu au fost acceptate de juriul întrunit în ziua de 9 octombrie 1933. Nici al doilea concurs n-a corespuns cerinţelor, încât juriul în consfătuirea din 28 mai 1934 propune un concurs restrâns între cei şapte concurenţi cu cele mai bune proiecte. În ziua de 18 noiembrie 1934, juriul acceptă proiectul Bucureşti. În 1935, Comisia Monumentelor istorice aprobă proiectul elaborat de domnul arhitect Traianescu, iar în 22 Februarie 1935, Consiliul parohial din Timişoara-Cetate acceptă planul aprobat precum şi devizul în suma totală de 37.000.000 Lei.

În baza planului şi devizului de cheltuieli, consiliul parohial şi devizului de cheltuieli, consiliul parohial în şedinţa din 25 septembrie 1935, publică concurs pentru darea în antrepriză a lucrărilor de construcţie a Catedralei. Antrepriza lucrărilor a fost încredinţată la 16 ianuarie 1936, Întreprinderilor Tehnice Generale Tiberiu Eremia Bucureşti. Conducerea tehnică o deţin inginerii D. Darcu şi V. Ganea.

Lucrările au început cu consolidarea terenului, compus din straturi sedimentare mocirloase. O comisie de control (Ing. A. Suciu, I. Polen şi Insp. Ştefan Toth) şi cu firma Eremia iau toate măsurile ca biserica să fie construită pe temelii solide. Zidirea ei este pe o suprafaţă de 1500 m.p., având 1186 piloni de beton armat lungi de 8 metri. Fundaţia este de 10 m adâncime. Peste piloni s-au turnat plăci de beton. La 20 decembrie 1936 s-a pus piatra fundamentală la temelia bisericii, ridicându-se o cruce de lemn.

În 28 august 1938 s-au sfinţit clopotele şi crucile bisericii.

Descrierea construcţiei

Catedrala Banatului, zidită în stil moldovenesc, din epoca lui Ştefan cel Mare, având o capacitate pentru 1500-2000 de persoane, este cu drept cuvânt o perlă arhitectonică, de o nespusă valoare şi monumentală concepţie.

Exteriorul catedralei este din cărămidă aparentă presată, de culoare roşie şi galbenă, iar cele 11 turnuri acoperite cu ţiglă smălţuită, având figuri decorative în culori naţionale, dau un aspect superb, specific românesc, magnificei catedrale.

Coloanele, ramele ferestrelor, soclul şi treptele sunt din piatră naturală de Banpatac. Catedrala are 3 intrări cu câte 12 trepte, care ridică cu 2 metri nivelul. Crucile din bronz aurit, cu lanţuri decorative au paftale aurite. Biserica are şi un subsol, înalt de 4 metri, amenajat pentru un viitor mausoleu al Banatului, cu firide. Publicul poate intra în biserica prin trei intrări sub portice de piatră. Şase scări duc spre galerii şi cor.

sfintirea-catedralei-4Dacă exteriorul încântă prin monumentalitate, simetrie şi decor, interiorul impresionează profund prin splendoarea picturii şi prin graţiozitatea artei sculpturale, executate de cei doi maeştri bănăţeni, pictorul Prof. Atanasie Demian şi sculptorul Ştefan Gajo.

Sculptura în stil bizantin impune prin expresivitate, bogăţia decorurilor şi nobleţea fizionomiei, având darul să transpună sufletele spre contemplarea divină. Pantocratorul, Icoana Maicii Domnului de pe bolta altarului, nu mai puţin şi icoanele Iconostasului, sunt adevărate capodopere, artistul depăşindu-se aici pe sine.

În perfectă armonie cu pictura, ni se prezintă şi admirabila operă sculpturală din care transpiră o atmosferă de pietate, sfinţenie şi elevare spirituală. Ingeniozitatea artei sculpturale se relevă îndeosebi privind magnificul iconostas, de o expresivitate captivantă. Frumuseţea artistică a interiorului o ridică şi cele trei Policandre, precum şi mulţimea candelabrelor de pe pereţii laterali ai bisericii, împodobite cu variate ornamentaţii florale.

Splendoarea picturii, al frescelor si supleţea artei sculpturale se reliefează minunat când biserica este iluminată prin puternicele reflectoare.

Padimentul e pardosit cu plăci de mozaic, aşezate decorativ după desenul d-lui Inspector al Artelor, Catul Bogdan, în stilul şi coloritul cilimurilor bănăţene.

Bolţile sunt bizantine, cilindrice şi sferice; cupola cea mare cu bolţi moldoveneşti prezintă arcuri diagonale suprapuse care susţin cupola Pantocratorului. Înălţimea cupolei principale de la padiment, în interior are 52 de metri, la exterior, până la cruce, 83 de metri.

În timpul iernii, Catedrala va fi încălzită cu un calorifer mixt, adică prin radiatoare şi aer încălzit. Proiectele caloriferului au fost întocmite de inginerul Carol Molnar din Timişoara, care a înzestrat şi Patriarhia cu calorifer.

Clopotele, şapte la număr, au fost turnate de turnătoria de clopote timişoreană Fiul lui Antoniu Novotny, după indicaţiunile si conform armoniei compusă de maestrul Sabin Drăgoi. E cel mai perfect sistem de clopote din Ţară.

Crucile de pe turnurile Catedralei au fost confecţionate de firma Iacob Schwab iar lucrările de apeduct şi canalizare s-au executat de Întreprinderile Municipiului Timişoara, pentru alimentarea cu apă şi canalizare.

Lucrările decorative de marmură artificială în interiorul bisericii s-au executat de firma Ioan Cristescu din Bucureşti, iar ulterior de către firma Schubert. Pietrăria a fost lucrată de către firma Carol Kendhoffer, iar lucrările de electricitate de Întreprinderea Tehnică <<Volta>> Timişoara. Lucrările de tâmplărie sunt admirabil executate de  către sculptorul artistic Traian Novac, iar lucrările de piatră artificială, padimente interioare şi mozaic s-au executat de firma Reiber; lucrările de sticlărie s-au făcut de către firma Grigorie Lev. Lucrările de zidărie care s-au executat mai recent au fost executate sub conducerea d-lui Gh. Munteanu. Conducerea tehnică şi controlul lucrărilor s-a făcut de o Comisie compusă din d-nii Prof. Catul Bogdan, Ing. Ioan Polen şi Inspector Ştefan Toth, deosebită râvnă depunând şi consilierul eparhial Nicolae Cornean. [Victor Vlăduceanu, În pragul sfinţirii catedralei, în „Banatul”, Anul II, nr.224, Timişoara, 7 octombrie 1946].

Sfinţirea Catedralei

Îndată după ivirea zorilor, din clopotniţele Timişorii a început să se audă dangătul solemn al clopotelor, chemând pe toţi să se pregătească pentru sărbătoare. „La ora 7 se întruneşte în faţa Catedralei clerul şi se formează Sf. Litie pentru a aduce de la reşedinţa episcopală pe înalţii chirarhi. În acest timp, valuri tot mai mari de cetăţeni se îndreaptă spre Catedrală şi se postează în dosul cordoanelor de poliţişti, pentru a asista la marea sărbătoare. Sf. Litie se întoarce, aducând pe I.P.S.S. Patriarhul Nicodem, I.P.S.S. Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, I.P.S.S. Vasile Lăzărescu Episcopul Timişorii şi ceilalţi episcopi ai Ardealului şi Banatului.

sfintirea-catedralei-3La ora 9.30 de pe strada Napoleon apare cortegiul regal. Din maşini cobor: M.S. Regele Mihai I, urmat de domnul dr. Petru Groza, preşedintele consiliului de miniştri şi d-nii prof. Petre Constantinescu-Iaşi, ministrul informaţiilor, Teohari Georgescu, ministrul de interne, gen. Vasile-Răşcanu, ministrul Apărării naţionale, Al. Alexandrini, ministrul finanţelor şi Miron Niculescu, subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale. Mulţimea izbucneşte în urale nesfârşite, ovaţionând înflăcărat pe Suveran şi pe sfetnicii Săi.

M.S. Regele se îndreaptă spre treptele Catedralei. Aici are loc o ceremonie religioasă, după care cortegiul ocoleşte Catedrala de trei ori, oprindu-se la fiecare colţ pentru a sfinţi clădirea pe din afară. Sfinţirea o face M.S. Regele. După un vechi obicei al ţărilor răsăritene ortodoxe, domnitorul este şeful Bisericii.

După aceasta cortegiul intră în interiorul Catedralei, unde începe imediat slujba religioasă, oficiată de un mare număr de preoţi, în frunte cu Patriarhul ţării. M.S. Regele asistă la slujba religioasă, împreună cu membrii guvernului, autorităţile locale, reprezentanţii celorlalte biserici creştine şi cei care şi-au dat contribuţia lor, ctitorii sfântului locaş.

sfintirea-catedralei-1Apoi tânărul Rege intră în altar, de unde iese acoperit cu veştmântul ritual. Împreună cu I.P.S.S. Patriarhul străbate Biserica în cele patru colţuri ale sale, sfinţind zidurile. După terminarea primei părţi a slujbei religioase, Suveranul, însoţit de Patriarhul ţării, părăseşte Biserica, îndreptându-se spre gară la ora 10.49 minute. El a plecat spre reşedinţa regală de la Banloc.

În catedrală slujba religioasă continuă, oficiindu-se Sf. Liturghie. La sfârşitul ei a vorbit P.S.S. Episcopul Vasile al Timişorii”. [„Banatul”, Anul II, nr.225, Timişoara, 9 octombrie 1946].

LĂSAȚI UN MESAJ