DISTRIBUIȚI

În drumul său spre Europa şi dinspre Europa, familia regală din România trecea adeseori prin Timişoara. Haideţi să reluăm descrierea unei asemenea vizite, aşa cum a fost ea văzută la momentul respectiv de către un locuitor al Timişoarei.

„Sâmbătă seara am ieşit la gară. Şi cum să nu ieşim când ştiam că principele de coroană al României cu dulcea sa consoartă trece, aducând cu sine pe micul principe al Regatului român, pe al doilea Carol. Am aşteptat pe peron şi nu am aşteptat în zadar. Nu era încă 8 ore seara şi trenul curier intrase în gară, aducând cu sine vagonul regal, care ducea acasă speranţa unei ţări.

Priveam cuprinşi de curiozitate şi când faţa juvenilă a marţialului principe de coroană a apărut la fereastră am tresărit de bucurie. Prinţesa şedea lângă fereastră, încât păru-i blond-auriu strălucea prin străveziile geamuri – dar nu s-a arătat publicului, fiindcă era ocupată cu micul principe al liberului regat român. Şi un astfel de principe mult dă de lucru, multe dorinţe are. Sosit pe pământul Banatului sentimentul vag al foamei l-a cuprins. Şi justa sa pretenţiune a trebuit să se împlinească. Am asistat cu toţii când însuşi principele de coroană Ferdinand al României a luat biberonul şi după ce s-a convins despre funcţiunea sa regulată, a căutat să mulţumească pe micul său principe. Plini de admiraţiune ne-am închinat, văzând în clironom un bun tată de familie, şi fără ochi profetici am prorocit României un bun părinte.

Alteţele lor regale s-au aşezat apoi la masă, care li s-a servit în vagonul regal. […] Zece minute mai târziu a părăsit trenul peronul lăsându-ne cu cele mai plăcute suveniruri”. [„Dreptatea”, Anul I, Nr.13, Timişoara, 18 ianuarie 1894].

Felix OSTROVSCHI

LĂSAȚI UN MESAJ