DISTRIBUIȚI

În ziua de 29 octombrie 1922 s-a sărbătorit punerea pietrei fundamentale a edificiului care va adăposti Politehnica din Timişoara. Tot atunci s-a sărbătorit şi deschiderea cursurilor „acestei înalte şcoale, menită să dea bărbaţii, care vor conduce de fapt refacerea bunurilor distruse de groaznicul război”.

„Din datele aduse la cunoştinţa publicului de către d. rector Vulcovici aflăm, că această şcoală numără încă de acum, în al treilea an de existenţă, un număr de peste 360 de studenţi şi că interesul tânărimei pentru politehnică merge crescândă. Dintre aceştia, o treime sunt din vechiul regat, iar restul din noile provincii. Numai Basarabia este reprezentată prin peste 30 studenţi. O parte din aceştia vorbesc încă între ei mai bucuros ruseşte din cauza nedeprinderei limbei româneşti într-o măsură suficientă. Cu siguranţă că până la sfârşitul anului nu vor mai da preferinţă altei limbi decât celei româneşti. Şi meritul acestei transformări va fi numai al şcolii. Această instituţie, pe lângă un focar de cultură, va fi în primul rând şi un mijloc de unificare sufletească. Fiindcă nici unde nu se pot cunoaşte şi înţelege sufletele aşa de bine ca pe băncile şcoalei.

După darea de seamă a d. rector asupra directivei în care se va complecta şi dezvolta şcoala au mai vorbit d. prefect Coste, în numele primăriei d. prim notar Nistor şi mai la urmă d. ministru Cosma.

A făcut îndeosebi o impresiune plăcută cetirea între alte contribuţii şi a unui dar francez de 10.000 franci francezi.

Atât reprezentantul primăriei cât şi guvernul au făcut promisiuni că şi în viitor vor contribui cu contribuţiile date până acum, astfel încât în 2-3 ani vom avea în Timişoara, pe cele 7 hectare de pământ dăruite de primăria una din cele mai moderne edificii. Anul acesta se zideşte pavilionul principal, din cele 6 milioane de lei date de guvern, primărie şi alte contribuţii ale industriei mari din Banat.

Edificarea se începe pe terenul din cartierul Elisabetin, vis-a-vis de capela Rozalia, unde a fost aşezată şi piatra fundamentală în cadrul unei solemnităţi religioase.

După aşezarea pietrei fundamentale şi semnarea unui act comemorativ oaspeţii au luat parte şi la banchetul organizat în sala mare a hotelului Ferdinand”. [„Banatul Românesc”, Anul IV, nr.129, Timişoara, 29 octombrie 1922].

LĂSAȚI UN MESAJ