Astăzi s-au împlinit 25 de ani de la Proclamaţia de la Timişoara. La 11 martie 1990, în Piaţa Victoriei din Timişoara, din balconul Operei, proclamaţia fost citită de către George Şerban.
Proclamaţia de la Timişoara este un manifest anticomunist al unei generatii, al celor care s-au jertfit pentru o Românie liberă, al copiilor de atunci şi al tinerilor de astăzi, este considerat de autorităţile timişene cel mai important document al românilor privind spiritul evenimentelor din Decembrie 1989. Se crede că textul ei a deranjat prin toate cele 13 puncte ale sale puternicii zilei şi probabil mai deranjează şi astăzi. Chintesenţă a unui proiect de ţară ce ar fi permis României o alta dezvoltare, Proclamaţia vorbeşte de revoluţia spirituală a unei naţiuni, dar şi de cuvinte atât de străine atunci, dar atât de actuale, din păcate, şi astăzi: descentralizare, investiţii, privatizări transparente sau întărirea instituţiilor democratice.
Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara este spiritul Timişoarei și surprinde întreaga sete de libertate a cetăţenilor acestui oraş şi rămâne de actualitate peste timp.
“Noi, autorii acestei Proclamaţii, participanţi la evenimentele dintre 16 şi 22 decembrie 1989, nu consideram Revoluţia încheiată. O vom continua paşnic, dar ferm. După ce am înfruntat şi am învins, fără ajutorul nimănui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni şi nimic nu ne mai poate intimida.”
„Se spune că ideile Proclamaţiei au eşuat, că n-am avut forţa, ca societate, să ni le asumăm şi să trecem prin focul purificator al lustraţiei. Şi totuşi, încercaţi să imaginaţi o Românie fără Proclamaţia de la Timişoara, fără Piaţa Universităţii, fără nici unul din strigătele de protest ale anilor ’90. Importanţa ideilor, transmise din om în om, cu eforturi supraomeneşti ale unor vizionari, a înfăptuit, chiar dacă mai târziu, democraţia în România”, a comentat primarul Nicoae Robu .
