„Nu te juca cu focul” – este unul din sfaturile pe care fiecare copil îl aude, cel puțin o dată în viață, de la părinți, bunici sau rude. Folosită cu sens propriu sau figurat, replica este cunoscută de fiecare dintre noi încă din copilărie. O studentă din Timișoara a încetat să mai țină cont de acest sfat încă din liceu. Nu este o glumă, ci o pasiune. Andrada Lascău se joacă cu focul. La propriu. Impresionează publicul cu spectacole incendiare în care focul joacă rolul principal.
Pasiune, curaj, exercițiu și îndemânare – acestea sunt ingredientele principale folosite de Andrada Lascău pentru a oferi rețeta perfectă a unui spectacol cu foc. Andrada este din Hunedoara, dar studiază Contabilitatea în cadrul Facultatății de Economie și de Administrare a Afacerilor din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Și-a găsit pasiunea în jongleriile cu foc acum aproximativ patru ani, când a făcut voluntariat în cadrul unei asociații ce avea ca scop promovarea Castelului Corvinilor din județul Hunedoara.
„Am început să fac voluntariat la Asociația Castelului din Carpați când am terminat clasa a X-a, chiar în vacanța de vară. Ajutam la promovarea castelului. Aveam diferite activități. Fetele se îmbrăcau în domnițe, iar băieții în cavaleri. Le dădeam oamenilor haine medievale și ajutam la îmbunătățirea imaginii castelului. Băieții voluntari au început să se joace cu focul cu poi-urile (n.r accesoriu special pentru jongleriile cu foc) și au vrut să facă o trupă. Aveau nevoie de fete pe partea de evantai. O colegă de-a mea s-a împlicat și a început să se pregătească singură”, a spus tânăra.
Elevă în clasa a XII-a, Andrada a început și ea să exerseze. Pentru că era ocupată cu examenul de Bacalaureat, exersa doar când avea timp. „Băieții mi-au făcut și mie o pereche de evantaie. Din cauză că nu aveam timp trebuia să ne ocupam individual de acest lucru. Atât pentru mine, cât și pentru ceilalți acesta a fost și este un hobby”.
În anul I de facultate a susținut primul show, în cadrul cunoscutei competiții Balul Bobocilor. „Am participat la Balul Bobocilor și trebuia să susțin o probă de impresionare. Decât să dansez sau să cânt am ales să fac un spectacol cu foc. Acela a fost primul pe care l-am făcut în fața unui public numeros”, a mărturisit studenta. Cu seninătate, Andrada ne spune că „nu a scuipat foc”, ci doar s-a jucat și a realizat un dans cu focul. „Eu sunt pe partea de evantaie, deoarece poiurile necesită mai multă atenție și momentan nu mă pot antrena așa cum îmi doresc pentru că nu am timp”.
Atenție, îndemânare și curaj
Andrada a fost responsabilă și a înțeles că focul nu este cel mai bun prieten al omului, dar nu a renunțat la pasiunea ei. În schimb, părinților ei li s-a părut periculos – asta doar la început. „Înițial, părinții mei au spus că nu sunt normală, dar apoi au vrut să vadă ce fac. I-am invitat la un eveniment în Hunedoara, organizat de trupa din care făceam parte. Atunci m-au văzut pentru prima dată și au spus că e foarte interesant ceea ce fac, dar totuși să am grijă”, a spus Andrada.
Chiar dacă pare un lucru greu de făcut, tânăra ne-a spus că nu exersează foarte mult. Elementul principal de care are nevoie este atenția, dar și îndemânarea. În cadrul festivalului studențesc StudentFest a susținut și spectacole pe bază de improvizație. „Ceea ce durează mai mult este pregătirea pe partea de spectacol pentru că trebuie să îmi aleg o melodie. În funcție de piesă, exersez partea de dans și mă gândesc ce mișcări pot face astfel încât totul să fie energic. Îmi fac o coregrafie fără foc, iar apoi dau foc la evantaie. Coregrafia se schimbă în funcție de vânt și de cum arde focul. Trebuie să fiu foarte atentă să nu se întâmple ceva”.
Cu toate că exersează și își canalizează atenția asupra focului, Andrada a avut parte și de o întâmplare mai puțin plăcută. I-a luat foc mâna în cadrul unui spectacol. „Am ținut un spectacol într-o încăpere de la Casa Studenților din Timișoara. În acea cameră era geamul închis și când am dat foc la evantaie flăcările au fost foarte mari. Eu nu am luat foc în timpul evenimentului, ci doar în momentul în care am vrut să sting unul dintre obiecte. Atunci mi-a luat foc toată mâna. Am avut pete, dar acum nu mai am nimic. A fost singura dată în care pot să spun că am luat foc”.
Andrada Lascău ne-a spus că acest tip de jonglerie poate fi considerată artă, mai ales că în România există puțini profesioniști. Este convinsă că nu va renunța la pasiunea ei și, mai mult decât atât, vrea să avanseze. „Eu sunt în lumea mea când fac asta. Nu pot fi atentă decât la ceea ce fac. Mă eliberez de toate gândurile. Acest tip de joacă poate fi considerată artă sau un hobby, depinde cum îl percepe fiecare, dar talent nu trebuie să ai pentru că asta se învață. Important este să ai curaj”, a concluzionat Andrada.
Nicoleta POPA
