DISTRIBUIȚI

Cum a fost proiectat cel mai modern stadion din România?!

 Sfârşitul Primului Război Mondial şi evenimentele unificatoare din 1918 au însemnat şi profunde schimbări în rândul populaţiei româneşti din Timişoara. Una din principalele solicitări ale acesteia, la 12 ani de după Unire, o constituia posibilitatea de a practica şi de a participa la evenimente sportive în spaţiul unei arene moderne, conforme noilor cerinţe ale vremii.

„Societăţile sportive din Timişoara, preocupate de progresul vieţii sportive din acest oraş, a simţit de mult timp necesitatea unui stadion modern din Timişoara, aşa cum se vede aproape în toate centrele mai mari din ţările apusene.

Se impunea ca în Timişoara, unde viaţa sportivă este aşa de dezvoltată, şi unde toţi străinii care vin să viziteze România, fac prima escală, să se ridice un stadion modern, care să corespundă cerinţelor din toate punctele de vedere şi să devină un centru de atracţie nu numai spectatorilor din ţară, ci şi din străinătate.

Există câteva terenuri sportive în Timişoara, care nu corespund cerinţelor de azi, în primul rând, fiindcă sunt lipsite de orice instalaţii moderne igienice, de care un teren sportiv, – în care se cultivă toate ramurile sportului – are absolută nevoie şi în al doilea rând terenurile existente situate în locuri necorespunzătoare nu oferă publicului nici o plăcere, nici comoditatea necesară. De aceia iniţiativa unor oameni cu sentimente înalte pentru cultivarea sportului e bine venită. Ideea de a construi un stadion român în capitala Banatului a fost surlevată încă atunci când s-a lucrat la planul de dezvoltare al oraşului, rezervându-se un loc potrivit pentru acest scop. Ideea frumoasă, care aştepta să fie realizată a fost îmbrăţişată de cunoscutul prieten al sportului şi preşedintele Stadionului român în Banat, d-l Colonel Sămboteanu, care cu entuziasm şi cu pricepere a intervenit în mod eficace la autorităţile locale, cerând ajutor bănesc pentru ridicarea stadionului cât mai în treabă.

Realizarea a întâmpinat cele mai mari greutăţi materiale. Pentru acest scop, d-l Colonel Sămboteanu s-a adresat marelui public scoţând bilete de loterie spre vânzare. A cerut ajutor din partea judeţului, care a înţeles pe deplin rolul sportului în viaţa de azi şi a prevăzut în bugetul judeţului pe anul 1930 o importantă sumă ca ajutor pentru ridicarea stadionului sportiv.

Pentru construcţie s-a publicat un concurs de proiecte, dintre care a fost găsit cel mai bun, proiectul inginerului […] Mihail Wolf, care acum doi ani a proiectat şi ridicat stadionul din Allgäuer din Germania.

Asupra proiectului, care a fost aprobat de cel mai bun, inginerul Wolf la întrebările noastre ne declară următoarele: În timp ce în alte oraşe, unde terenurile sportive sunt la îndepărtări mari, în locuri nepotrivite, oraşul Timişoara a putut pune la dispoziţie un teren în centrul oraşului, teren care corespunde întru totul scopului dorit. Locul terenului fiind înconjurat de copaci frumoşi şi mari – pare a fi creat special pentru un stadion. Se pune chestiunea cea mai importantă. Realizarea construcţiei şi forma arhitectonică ce se va da stadionului, precum nivelarea terenului.

Formarea terenului, situat deasupra oraşului Bega, constituie punctul principal care este aranjat de la miazăzi la miază noapte. În spre miază noapte în dreapta şi stânga sunt fixate două clădiri, care vor servi pentru birourile stadionului, unde va fi plasat sediul A.C.R.R. filiala Timişoara. Aceste două clădiri vor deservi şi intrarea principală, instalându-se în fiecare clădire câte o casă de bilete. Pe ambele părţi de-a lungul stadionului vor fi zidite trepte de beton, formându-se tribuna ce va cuprinde 4000 de locuri de stat. Alte 7.000 de persoane vor găsi locuri de stat pe terasele construite din beton. Se va aranja un teren special pentru sărituri în lungime de 500 metri şi 6 metrii lăţime şi un loc pentru gimnastică. În dosul terasei se va aranja o alee de promenadă şi un pavilion în care va fi bufetul. Între cele două clădiri vor fi aşezate trepte late de beton care merg în jos spre terenul sportiv în mijlocul căruia va fi un mic Forum pentru festivităţi şi un loc pentru statuetele sportmanilor [sportivilor]  căzuţi în marele războiu. La malul râului Bega va fi un bazin de înotat şi sărit în mărime de 25-50 metrii. În proiect mai este prevăzut un pavilion pentru gimnastică, club, bibliotecă, şi cameră pentru hidroterapie.

Se crede că lucrările vor fi terminate până la toamnă, inaugurarea urmând să se facă în prezenţa M.S. Regelui Carol II”. [„Vestul”, Anul I, nr.45, Timişoara, 20 iunie 1930].

LĂSAȚI UN MESAJ