Banatul, tărâmul regilor Ungariei mari! Cercetări prolifice anul acesta pentru arheologi, la Igriș

În nord-vestul Timișului, unde Mureșul poate fi trecut doar pe un pod plutitor ce duce la Nădlac, la un dâmb distanță de luncă, se află un loc încărcat de istorie, de pe vremea regilor, prinților și prințeselor, dar și al marilor invazii care au zguduit Bătrânul continent. Acum o localitate care nu mai spune nimănui mare lucru, Igrișului a fost centrul vieții religioase aici, pe vreme Ungariei. Iar în această vară, echipele mixte de arheologi au descoperit din nou aspecte care duc tot mai aproape de certificarea faptului că Regele Andrei al II-ela al Ungariei a fost înmormântat pe teritoriul actual al României.

Înainte de primul tramvai sau prima fabrica de bere de pe teritoriul României de astăzi, Timișul a avut o mare premieră: prima bibliotecă din România, la mănăstirea călugărilor cistercieni Egreș (Igriș). Și nu orice călugări, căci primii au venit din Franța, de unde era și Ana de Chatillon, soția Regelui Bela al III-a lea al Ungariei, cea care a ctitorit mănăstirea, existentă din 1179. Abația a fost distrusă de invazia tătară din 1241, însă ulterior, a fost reconstruită. Manuscrisele vremii spun că aici au fost înmormântați Regele Andrei al II-lea al Ungariei și a doua sa soție, Yolanda de Couternay. Până la urmă, ce nu au putut nimici de tot tătarii, au distrus turcii, după ce au ocupat Banatul. Acum, unde era marea abație cisterciană se află câteva curți, cu găini și porumb, iar nu departe, spre lunca Mureșului, cresc inclusiv tufe de ”nebunele” mov, într-o zonă a comunei Sânpetru Mare, o zonă care nu a mai ținut pasul cu dezvoltarea vremurilor contemporane din județ.

În acest an, arheologii români și maghiari au găsit rămășițele unei alte biserici, care a precedat ctitoria cisterciană și despre care se presupune că e din secolul al XI-lea. Muzeul Național al Banatului vrea la Igriș un punct muzeal, precum cel de la sanctuarul neolitic de la Parța. ”Săpătura a descoperit lucruri deosebite, mai ales în acest an, dar și anul trecut. Mănăstirea aceasta este foarte importantă pentru statul maghiar. Aici a fost îngropat regele Andrei al II-lea, împreună cu soția sa. Va fi un punct de atracție în viitor atât pentru noi, cât și pentru maghiarii care cu siguranță vor veni să viziteze. De aceea noi ne dorim ca după finalizarea acestor săpături să realizăm și un punct muzeal aici, pentru că importanța acestei istorii comune este foarte mare, iar descoperirile din acest an au fost deosebite. Descoperirile din acest sunt importante pentru că astfel ei pot aprecia cât de aproape de transept sunt cele două locații importante găsite. Și așa cum s-au descoperit erau chiar acolo”, a spus directorul muzeului, Claudiu Ilaș.

Zidurile bisericii mănăstirii sunt foarte bine conservate și la adâncime mică. Se lucrează la sit deja de patru ani și din anii trecuți s-au descoperit multe schelete, deoarece igrișenii se îngropau la acea vreme în preajma sau chiar în biserică, unde era locul capetelor încoronate. ”Anul acesta am săpat cu scopul de a stabili planimetria biserici mănăstirii Egreș și am sapăt aici, în stradă, și am găsit absida principală a bisericii, care este formă pătrată și avea două contraforturi și avea două absidiole atât în partea de nord, cât și de sud. Acolo sunt treptele de unde venea altarul. Cu alte cuvinte, noi am găsit anul acesta partea răsăriteană a bisericii mănăstirii și consider că am adus o contribuție deosebită la istoria artei medievale și la arheologia artei medievale atât din România, cât și Ungaria, pentru că ceea ce am găsit noi este diferit față de ceea ce de regulă apare la planimetria altor biserici și mănăstiri cistericiene. Am fost uimită să aflu că foarte mulți membri ai comunităților sua probabil mulți dintre ei, ai elitei, s-au îngropat în interiorul bisericii, dar și în exteriorul ei. Anul acesta am găsit foarte multe lucruri interesante în jurul absidei principale, deci în spatele altarului. Foarte multe schelete sunt de copii nou-născuți chiar. Am găsit scheletul unei doamne, cu trupul îndoit, probabil nu era loc, dar au ținut să fie cu capul spre absida biserici, spre vest. Am găsit schelete din epoca medieval, sunt membri ai comunității din zona aceasta, a văii Mureșului inferior, și care s-au înmormântat aici de la sfârșitului secolului XII până în prima jumătate a secolului XVI”, a explicat arheologul Daniela Tănase, de la Muzeul Banatului.

Săpăturile din acest an au arătat că lângă pilaștri de la altar, se aflau două locații pe care, mai mult ca sigur, erau sarcofagii cu Regele Andrei al II-lea și Yolanda de Courtney. Trecerea anilor a făcut ca alte dovezi concrete să nu fie găsite. Arheologii maghiar din echipă sunt siguri însă că manuscrisele istorice au dreptate, deoarece dovezile din teren arată că există și morminte regale în zonă. ”Da, sunt dovezi concrete. S-ar fi stipulat din manuscrisurile de la acea vreme că Andrei al II-lea, Regele Ungariei, a fost înmormântat în mănăstirea din Igriș. În timpul vieții regelui au fost făcute multe donații importante către această mănăstire care au avut ca și scopi și au pregătit, cumva înmormântare alor în această locație. După moarte Yolandei, a doua nevastă a regelui, în 1235, și Andrei al II-lea a fost înmormântat în această mănăstire. Astfel de morminte importante într-o mănăstire cistericană, ar trebui să fie în transeptul templului. Exact în această locație foarte importantă, în transept, au fost găsite locul mormintelor regale”, a precizat Balazs Major, arheolog de la Institutul de Arheologie al Universităţii Catolice “Pázmány Péter”.

Dincolo de mormintele regale, și celelalte morminte descoperite, ale călugărilor și mirenilor, aduc informații interesante despre viața în Banatul de vest din secolul al XIII-lea. ”Am găsit mormântul unui călugăr aparținând Ordinului Cisterican, și ce a fost interesant la acest călugăr a fost faptul că a fost înmormântat într-un sicriu cu foarte multe armături de fier, care s-au păstrat bine. El avea, cel mai probabil, un brâu, care avea la capăt mărgele din os, pe care le-am găsit la picioare. Am găsit locul în care se baga sfoara ce ținea rasa monahală. Am găsit și două monede. Din păcate, ele nu sunt într-o stare care să ne permită acum din ce perioada de timp vin. Dar după restaurare, vom afla asta. Dar am întrebat numismatul acestei misiuni științifice, doamna Monica Dejan de la Muzeul Național al Bucovinei din Suceava, care ne-a spus că este foarte posibil să fie monede de la sfârșit de secol XII, început de secol XIII”, a punctat Daniela Tănase.

La Igriș s-au început săpăturile din 2013, iar vara aceasta e al patrulea an în care s-au lucrat acolo, arheologic. Consiliul Județean Timiș a dat, până acum, 200.000 de lei pentru cercetarea arheologică din zonă. Au participat studenți de la Universitatea Catolică din Budapesta, dar și de la Universitatea de Vest din Timișoara. Primăria comunei Sânpetru Mare, de care aparține Igrișul, a asigurat cele necesare arheologilor, precum și paza locației, ce aparține de fundația Yolanda, care la rândul său, a primit 700.000 de euro. ”Nu era posibil realizarea acestor lucrări fără ca guvernul maghiar, prin fundația Bethlen Gabor să nu ne fie acordat această finanțare de 700.000 de euro din care vom avea posibililitatea ca și anul viitor să susținem partea noastră din săpături. Sperăm ca finalitatea să fie punerea Igrișului pe harta culturală a României cu acest minunat templu descoperit, prin care să facem un fel de pod în prezent și trecut”, a precizat Banffy Farkas, reprezentantul fundației Yolanda.

Până vineri, arheologii mai pot săpa la mormintele medievale. Finalul verii aduce și finalul muncii la sit, după opt săptămâni de trudă. Dar cu siguranță, cercetarea se va relua în 2020.