„Aseară am primit telegrame de la Cernăuți, Hotin și Soroca, în care se spunea că dis de dimineață cerul era învăluit în nori de culoare galbenă închisă. Era așa de întunecată atmosfera, încât lumina soarelui nu se vedea; în case era ca și noaptea de întuneric, așa că a trebuit să fie aprinse luminile. Mai apoi a început să plouă și ploaia cădea amestecată cu cenușă. Același fenomen s-a produs în toate trei localitățile de unde am primit telegramele.
Fără îndoială că populația este adânc impresionată, mai ales că înaintea căderii ploii amestecate cu cenușă, se lăsase o pâclă deasă de fum. […]
Un curios fenomen atmosferic a fost observat și în Iași. Încă de dimineață lumina zilei avea o accentuată culoare cenușie, făcând ca orașul să fie cufundat într-o neobișnuită întunecime. În multe case, din cauza întunericului, lumina electrică sau lămpile cu petrol au ars toată ziua.
E de prisos să mai menționăm câte comentarii, versiuni, și câtă panică a produs aici acest fenomen atmosferic”.[1]
Fenomenul ploilor cu cenușă
„În legătură cu fenomenul produs în nordul Basarabiei, Moldovei și Bucovinei, Institutul meteorologic central ne trimite următorul comunicat:
<<În după amiaza zilei de 26 aprilie, s-au semnalat în Bucovina, nordul Basarabiei și nordul Moldovei, ploi însoțite de pulbere atmosferică, de culoare cenușie-roșcată.
În scopul de a strânge informații complete asupra fenomenului, institutul a lansat apelul de mai jos către publicul din regiunile nordice ale țării, să trimită Institutului toate observațiile făcute cu privire la acest fenomen.
Până la adunarea acestor informațiuni, Institutul n-ar putea da o explicație precisă a fenomenului. Este însă foarte probabil ca această pulbere să fi fost adusă din stepele rusești de către vânturile puternice, care s-au semnalat încă din noaptea de 25 aprilie în tot nordul Rusiei și nord-estul țării noastre>>”. [în „Universul”, Anul XLVI, nr.98, București, 29 aprilie 1928].
„Din antichitate încă oamenii au observat căderi uneori de pulbere colorate, alte ori – și mai des – chiar de ploi colorate, de cele mai multe ori în roșu, de unde și denumirea de ploi de sânge. În evul mediu observațiile au continuat. Să nu pierdem din vedere că timpurile acelea sunt tocmai timpurile închipuirilor, explicațiilor celor mai fantastice. Dacă un război, o epidemie, o foamete sau orice fenomen semănător de moarte se producea mai curând sau mai târziu, înainte sau în urma ploii de cenușă, li se atribuia o legătură oarecare, nepătrunsă de oameni. Toți credeau că asemenea ploi în mod fatal vor aduce moarte, sub forme cât mai grozave și pentru cât mai mulți.
Astfel, la Homer găsim descrierea unei ploi de sânge, consecință a morții eroilor greci. În anul 580 al erei creștine, o asemenea ploaie a răspândit groaza în locuitorii Parisului. În 765, Ungaria fusese stropită de o ploaie cu cenușă și câteva luni mai târziu o teribilă epidemie de ciumă izbucni în acest regat.
Dar, pe măsură ce secolele trec, la spiritul de observație a omului se mai adaugă și cel de analiză. Astfel, în 1744, în urma unei ploi de sânge la Genua, medicii recunoscură că apa căzută era pur și simplu amestecată cu un fin pământ feruginos ce provenea dintr-un munte din apropiere.
În 1813, pe când o ploaie roșie se abătea asupra întregului regat al Neapolelui, spre marea spaimă a mulțimii care vedea apropiindu-se sfârșitul lumii, un chimist napolitan avu ideea să strângă și să analizeze picăturile cu pricina, constatând cu multă ușurință spre mirarea tuturor că prezența fierului și a cromului este cauza colorației ei.
În urma nenumăratelor analize făcute, astăzi ploile colorate își au explicația lor foarte naturală: sunt aglomerațiuni de pulbere atmosferice mai abundente ca de obicei cari cad la pământ. […]
Ieri, de la 9 dimineața, s-a lăsat asupra orașului și județului Bălți, precum și a întregului nord a Basarabiei un nor de culoare roșiatică-cafenie, venind de la răsărit.
Pe măsură ce timpul înainta acest nor a devenit din ce în ce mai întunecos, așa că pe la 2 după masă, lumea a fost nevoită să aprindă lumânările și lămpile. Unele școli au fost nevoite să suspende lecțiile din cauza cutremurului ce domnea în clase.
Spre seară, întunericul și pâcla au devenit atât de dese, încât la o mică distanță nu puteai distinge lucrurile. Asupra acoperișurilor s-a lăsat un strat de praf cenușiu. Fenomenul a produs o mare panică în populație, l-a pus în legătură cu ultimele cutremure din Bulgaria și Grecia.
La Bacău, de două zile, cerul este învăluit de nori cenușii, cari cern fără întrerupere o ploaie de cenușă, depunându-se straturi de câțiva milimetri pe clădiri, livezi și crâng.
În partea nordică a județului și anume la Moinești, a plouat astfel torențial cu astfel de ploaie cenușie, îngrijorând mult populația de la sate în special”.[2]
[1] în „Universul”, Anul XLVI, nr.97, București, 28 aprilie 1928.
[2] în „Universul”, Anul XLVI, nr.99, București, 30 aprilie 1928.
