„Altfel nu putem numi, din punct de vedere feminin, pe eroul care este azi obiect de discuție în întreaga Americă. Sperând că facem o plăcere femeilor reproducem știrea după foile americane.
La tribunalul din St. Louis, a venit câteva săptămâni mai înainte o femeie cu rugarea ca tribunalul să constrângă soțiorul ei ca să se înapoieze la dânsa cu forța publică, deoarece acela cu voe bună nu mai vrea să se întoarcă.
Tribunalul cercetând cauza, a enunțat că femeia, prin propria-i conduită a pierdut iubirea soțului, căci soțul lângă dânsa a dus o viață mai mizerabilă decât un rob.
Seara trebuia să se culce la porunca femeii și să se scoale la porunca ei. La ora 7 seara, iarna-vara, poarta se închidea și de cumva <<stăpânul>> nu era acasă, trebuia să doarmă în grajd cu vitele. În odăi nu-i era permis să intre, decât numai degajându-se de ghete în antișambră. Trebuia să plătească chirie femeii pentru folosirea locuinței 40 de dolari și să-și spele singur albiturile. Aducea singur apă și fumatul era oprit, ca nu cumva să gălbinească gardinele. Când plecau în oraș trebuia să meargă înaintea femeii și în tramcar să stee vis-a-vis de dânsa ca nu cumva să tragă cu ochiul la cucoane.
Până și judecătorii s-au revoltat de atâta slugărnicie și au întrebat pe acest martir al slugărniciei: <<De ce nu te-ai revoltat?>>.
Și idealul soț a răspuns: <<Parcă ea mi-a lăsat atâta timp ca să mă pot gândi și la așa ceva>>”.
[în „Drapelul”, Anul IX, nr.8, Lugoj, 20 ianuarie/ 2 februarie 1909].
