„Încă o dispariție misterioasă a venit să îngroașe rubrica faptelor diverse din Capitală.
Tânărul Marin Stănescu, din strada Sfinții Apostoli nr.40, a cunoscut acum câtva timp pe tânăra Niculina Stănescu, zis Victoria, vânzătoare la cofetăria <<Vaselievici>>, din Calea Văcărești nr.112.
În cel mai scurt timp, între cei doi tineri s-a legat o idilă, idilă care s-a încheiat în fața ofițerului stării civile. Îndată, noua căsnicie și-a stabilit cuibul în strada Unirei nr.113.
În ultimul timp au început să apară câțiva nori amenințători la orizontul noii căsnicii.
Tânăra doamnă Stănescu a fost surprinsă în câteva rânduri, de soțul ei având discuții cu unii indivizi care i s-au părut suspecți.
N-a îndrăznit însă să-i reproșeze nimic, ținea mult la fericirea lui! Și de aceea căuta să îndepărteze toate bănuielile care luaseră naștere în adâncul sufletului lui, mulțumindu-se doar să-și supravegheze mai din aproape soția!
Acum câteva zile, domnul Marin Stănescu înapoindu-se acasă, nu și-a mai găsit soția. În toată casa nici un semn, nici un indiciu care să lămurească dispariția acesteia. Pasărea zburase – cuibul era gol. A căutat-o pe la rude, pe la prieteni, Zadarnic.
A anunțat poliția, care făcând cercetări a ajuns la concluzia că nu este exclusă posibilitatea ca tânăra femeie, care era foarte simpatică să fi fost atrasă în cursă de o bandă de traficanți de carne vie.
Se mai bănuiește că tânăra a fost expediată într-o casă de perdiție din provincie.
Cercetările sunt continuate de un birou particular de urmărire”.
(„Capitala”, Anul II, nr.479, București, 7 septembrie 1937)
Dramă conjugală
„Din Petersburg se scrie: O impresiune penibilă a produs în cercurile militare de aici un incident petrecut deunăzi la regimentul Cazacilor de gardă, al cărui șef e însuși Țareviciul. Sotnicul (comandantul unei sotnii) Leosov surprinse pe femeia sa în flagrant delict de adulter cu un prieten al lui, anume Grecov, și orb de furie, bărbatul ultragiat împușcă pe răpitorul onoarei sale.
Faptul, asupra căruia se păstrează, firește, cea mai mare tăcere, după informațiunile ce s-au putut culege s-a petrecut în modul următor: Leonov și Grecov erau prieteni intimi. Cel dintâiu era însurat cu o franțuzoaică. Celălalt, adică Grecov, lua lecțiuni de limba franceză la femeia prietenului său. Cu timpul, între profesoara și elevul ei se dezvoltară relațiuni intime, care atrăseseră atențiunea tuturor afară de a lui Leonov.
În timpul din urmă, Leonov primi scrisori anonime, prin care era înștiințat să supravegheze pe soția sa și pe Grecov. Cei doi ofițeri locuiau în aceiași casă și odăile lor nu erau despărțite decât printr-un perete subțire.
Într-o zi, Leonov auzi glasul femeii sale în odaia de alături. El luă atunci un revolver și năvăli în odaia camaradului său. Grecov se aruncă în fața lui, dar în același moment căzu jos cu capul găurit de un glonț. Asasinul se duse apoi la comandantul regimentului și se constitui prizonier. Marele duce Vladimir auzind de cele petrecute, trimise lui Leonov vorbă să nu se teamă de nimic, căci n-a făcut decât să-și apere cinstea conjugală, cum trebuie să facă orice bărbat”.
(„Tribuna”, Anul VIII, nr.279, Sibiu, 17/29 decembrie 1891)
