„Locuitorul Dimitrie Cireș, din comuna Corjova, județul Lăpușna, în etate de 54 de ani, deci destul de înaintat în vârstă și pe deasupra căsătorit și tată a doi copii, întreținea legături de dragoste, de aproape două decenii cu o oarecare Ecaterina Poplanco, din satul Uțcani, situat pe malul sovietic al Nistrului.
Bineînțeles că înainte de Unire, când Nistrul nu era frontieră, legăturile dintre cei doi amanți nu erau cu nimic stingherite. După unire însă, lucrurile au mers ceva mai greu. Totuși, acestea n-au încetat.
Disprețuind cordoanele grănicerești, stabilite de o parte și de cealaltă, ei treceau regulat Nistrul, fie într-o direcție, fie într-alta, iar dragostea rămânea stăpână deasupra hotarelor trase de oameni.
Acum câteva zile, Dimitrie Cireș a făcut chef la cârciuma din Corjova și la un moment dat, sub imperiul băuturii, a declarat prietenilor săi că s-a săturat de traiul cu nevasta și copiii săi și a hotărât să treacă definitiv în Ucraina, spre a conviețui cu Ecaterina Poplenco.
Cireș și-a luat rămas bun de la prietenii săi și a plecat din cârciumă. Prietenii, turmentați și ei, n-au dat prea multă atenție spuselor lui Cireș, continuând cheful și după plecarea acestuia.
Au trecut însă câteva zile și Cireș n-a mai dat pe acasă, ceea ce a determinat pe soția și copiii săi să reclame cazul jandarmilor. Aceștia, începând imediat cercetările de rigoare au aflat imediat despre cele afirmate de Cireș cu prilejul chefului. Continuând apoi investigațiile au descoperit apoi urma pe gheața Nistrului, care par a arăta că Cireș a trecut în adevăr în Ucraina. Cercetările jandarmilor au ajuns astfel într-un punct mort.
Cum însă după afirmațiile făcute chiar de soția lui Cireș, acesta s-a mai dus dese ori în Ucraina, dar n-a stat acolo decât o singură zi, rămâne de văzut dacă dispărutul s-a hotărât în adevăr să rămână la amanta sa de peste Nistru, sau dacă nu cumva a fost prins de autoritățile sovietice, care puțin sensibile față de dragostea tomnatică a lui Cireș, s-au decis să-i puie frâu, punându-l la popreală în vreo închisoare a G.P.U.-ului!”.
[în „Dimineața”, Anul 30, nr.9744, București, 11 februarie 1934]
