„Într-un grup de domni se oferă țigarete. Unul dintre el aprinde un chibrit și înainte de a-l folosi el, servește foc vecinului care primește mulțumind.
Oferind însă același lemnuț aprins la un al treilea grup, acesta din urmă suflă repede și-l stinge, jertfind mai bucuros alt chibrit ca să-și aprindă țigareta. Astfel de scene se pot adeseori vedea. Se crede anume, că o vrajă rea e în joc și că pe unul dintre cei trei cari se împărtășesc din același chibrit, îl pândește o nenorocire.
Întocmai ca sfiala de a se așeza la o masă 13 persoane, pornește și teama de a folosi trei inși un singur chibrit, dintr-o superstiție, care precum s-a observat e cunoscută la foarte multe popoare, chiar și la acelea ce se cred streine de asemenea superstiții.
Un ziar englez ocupându-se de curând cu chestia aceasta, pare a fi găsit firul deșartei credinți. Capătul acestui fir duce până departe, în războaiele ce le purta pe vremuri Spania în Maroc.
Ofițerii spanioli, ca să-și mai alunge plictiseala din tranșee, își aprindeau țigarele fără să țină seama de dușmanul ce-i spiona de la o distanță destul de mică. Foarte adeseori se întâmpla atunci că trei spanioli ce se aflau în același loc își aprindeau țigareta la un singur chibrit. În cursul vremii s-a putut stabili, că la primul norișor de fum ce se ridica din tranșeu, marocanul ce sta dincolo la post devenea atent și căsca ochii mari; la al doilea nor de fum își punea arma la ochi, iar la al treilea trăgea. De foarte multe ori se întâmpla atunci că fumătorul al treilea era nimerit în cap.
De aici porni apoi teama de-a folosi trei persoane un singur chibrit și cel căruia îi venea mai pe urmă rândul afla de mai cuminte lucru să-l stingă”.
[„Patria”, Anul V, nr.45, Cluj, 8 martie 1923].
