Acum zece veri, în 2012, Poli cea a lui Marian Iancu dispărea, iar, în locul ei porneau trei proiecte fotbalistice. Unul dintre ele e deja oale și ulcele, ACS Poli, și în timp ce Poli cea a suporterilor și Ripensia se târăsc de ani de zile în zona mediocrității. În timp, s-a dovedit că nicio variantă nu a fost viabilă.

Nicolae Robu, proaspăt ales primar, nu a considerat că e bine să se pornească din ligi inferioare. În huiduielile suporterilor a mutat echipa din Recaș la Timișoara. ”Botezată” ACS Poli, a promovat după primul an în Liga 1. Echipa a coagulat ceva spectatori, dar, cu o conducere incompetentă, a retrogradat după primul sezon. Într-un singur an, a revenit în primul eșalon. Sportiv, a retrogradat din nou, dar a fost salvată de dispariția Rapidului. A urmat un sezon în care, după o penalizare de -14 și un baraj cu UTA, cu regretatul Ionuț Popa, echipa s-a salvat de la retrogradare, a jucat semifinala Cupei României și a jucat finala Cupei Ligii. A urmat o retrogradare în 2018, iar după alt an, cu Vivi Răchită antrenor, s-a văzut în Liga 3. Un an i-a salvat pandemia, apoi s-au salvat singuri, pentru în vară să rămână fără jucători. A fost exclusă din competiții și a intrat în procedura de faliment, în desfășurare în prezent.

Fanii, nedorind să facă un compromis cu Robu, au mers spre echipa din Liga 6 a UPPT, care an de an promova, dar nu se înscria mai sus din lipsă de resurse. Sprijinul a început să vină în jurul echipei universitare, care, a reușit după un an să iasă din Liga 5, într-un mod controversat, beneficiind de retragerea Gottlobului. Au urmat doi ani în cel mai bun eșalon județean și un singur sezon în Liga 3. ASU, devenită între timp SS Poli, a jucat deja șase sezoane în Liga 2, cu cel mai bun loc în 2021, locul 6, obținut cu Dan Alexa. La început, echipa a creat o mare emulație între fanii pătimișai. Între timp, într-un deceniu, ei au devenit tot mai puțini. Sezonul trecut, în care s-a jucat un sfert de Cupa României, a însemnat un dezastru în campionat. Au fost și meciuri cu câte 300 de spectatori. Sportiv, echipa a retrogradat în Liga 3, dar peste un deceniu, a fos tpusă în fața compromisului. căci s-a salvat pentru că s-au desființat Mediaș și Clinceni. Se încearcă o rebranduire și relansare cu Bogdan Andone, dar lotul e foarte subțire, iar scandalurile sunt tot mai dese, plus repatarea unor greșeli făcute de ACS cu pierderea tinerilor și aducerea unor străini mediocri.

Cu două variante de „Poli”, Ripensia a trasat în 2012 o a treia cale, a clubului privat. Clubul se proclamă și acum continuatoarea istorică a Ripensiei interbelice, deși la reînființare, nu s-a discutat cu nimeni de atunci, pentru că evident, toți cei relevanți erau morți demult. Ripensia a dorit să devină un club pe model ”socios”, dar și-a dat seama că nu are șanse. De altfel, nu a reușit niciodată să atragă mulți timișoreni, semn că „ciorba” istorică reîncălzită nu stârnște într-un oraș care vibra pentru violet. Ripensia a pornit din Liga 6, a ajuns în Liga 4, unde a stat tot doi ani, ca Poli, iar în Liga 3 a stat un singur sezon. A jucat cinci sezoane în Liga 2 și și-a ”tras” un advărat abonament la locurile 11-13. Cea mai bună clasare e cea din primul an. În ultimii ani, amprenta aptronului Dumitru Mihu e tot mai pregnantă și discutabilă pe club. Nici aici nu au lipsit scandalurile, culminând cu amenințarea ridicolă și neîndeplinită a înscrierii echipei în Liga 3. Nu a făcut mutări impresionate și nu pare să dea semne că își va depăși condiția nici sezonul acesta. Clubul simte însă nevoia să reediteze o carte despre o carte despre istoria clubului. Ironic, se va aduce victoria de la barajul cu Comuna Recea, probabil, lângă partidele cu AC Milan.

Iată-ne că după zece ani, avem trei echipe în Liga 2, căci a promovat și Dumbrăvița. Un club caracterizat, spre deosebire de celelalte trei de mai sus, de bun-simț și modestie, însă fără ambiții de mărire, în lipsa evidentă a altor resurse. După zece ani de mai multe ”tabere” fotbalistice, Stadionul ”Dan Păltinișanu” a fost închis și acum avem o minunată ”ruină” imensă în centrul orașului, unde din ”mărinimia” CJT, se mai fac antrenamente și amicale. Poate pentru că nimic nu e întâmplător în viața, vara asta și Marian Iancu, patronul defunctei și adevăratei Poli, a ieșit din închisoare.

Unde suntem după un deceniu de mai multe opțiuni? Departe de performanță, cu jucători timișoreni tot mai irelevanți într-o națională tot mai irelevantă. Talentele s-au pierdut, căci timpul, evident, nu putea avea răbdare după consolidările mai mult declarative prin care trec Poli și Ripensia. Stadioane noi nu vom avea prea curând, în ciuda gargarei politicienilor.  Perspectivele a promova în Liga 1 nu există în Timișoara. Iar ca un făcut, vara aceasta, Aradul, marea noastră rivala fotbalistică, a găzduit Supercupa României.

A fost ca niciodată o Poli vicecampioană, ce juca cu stadionul plin și se prezenta cu Juventus Torino. Astăzi nici măcar nu mai visăm.

 

1 COMENTARIU

  1. Felicitări pentru articol…, ați atins cam toate punctele mai puțin cauzele din care s-a ajuns în aceasta situație, la SSU, cine este în conducere și modul haotic în care se acționează aici…

LĂSAȚI UN MESAJ